Pe 2 decembrie 2024 se împlineau 101 ani de la nașterea celei care a schimbat cu totul fața și profunzimea spectacolului de operă în secolul al XX-lea - Maria Anna Cecilia Sofia Kalogeropoulos. Sau, pe scurt, Maria Callas. Una dintre cele mai puternice figuri artistice ale secolului trecut, “La Divina”, așa cum a fost numită la apogeul carierei sale, a adus o nouă însemnătate termenului de divă, de star, reușind să transforme percepția publicului asupra a ceea ce înseamnă un solist de operă și asupra modalității în care trebuie acesta să apară pe o scenă.
0 Comments
Pe 6 decembrie, de la ora 19, trupa de Teatru AGIR Impact Art vă invită să savurați o comedie maziliana pur-sange.
Pe 1 Decembrie, la ora 16.00, la Muzeul Teatrului Național se va deschide o nouă expoziție dedicată lui Édouard de Max (1869-1924), actor român de renume internațional și societar al prestigioasei Comedii Franceze. Cunoscut pentru abordările sale inovatoare și spiritul neconvențional, Édouard de Max a avut o contribuție remarcabilă pe scena teatrului parizian în perioada Belle Époque. În continuarea vernisajului, publicul este invitat să participe la o vizită ghidată în expoziția permanentă „Regina Maria la teatru”, realizată în cadrul proiectului „Expoziție inovativă cu bunuri culturale restaurate din colecția Muzeului TNB”, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, Programul RO-CULTURA (www.muzeultnb.ro).
Cu o paletă de spectacole inedite, de la comedia „O noapte furtunoasă” la concerte de Crăciun susținute de artiști renumiți, ProTicket invită publicul să se bucure de frumusețea sărbătorilor într-o atmosferă festivă și plină de emoție.
Scriam acum trei zile, imediat după terminarea premierei cu “Anna Karenina” de la Teatrul Mic, câteva observații “la cald”. Reiau în deschiderea acestei cronici. Așadar, Anna - între nevoia de suferință și zbaterea pentru libertate. Anna - între inocență și auto-incriminare. Anna - între iubire și pasiune distrugătoare. Anna sau vindecarea prin suferință. Anna - omul strivit între degetele societății mai pătate decât ea. Anna - femeia în căutare de libertate. Anna - femeia care izbăvește toate femeile prin propriul sacrificiu. Anna = Ana Bianca Popescu. Sunt atât de multe paliere ale spectacolului de la Teatrul Mic. Nu ai cum să le cuprinzi în câteva pagini. Nu ai cum să vorbești despre toate după o singură vizionare a acestui roman scenic atât de dezvoltat, atât de complex. Totuși, trebuie să o fac. Simt nevoia să aștern câteva cuvinte despre ceea ce se anunță a rămâne în analele istoriei teatrului românesc drept o capodoperă despre care se va vorbi, despre care se va studia.
În ultimul timp, de fiecare dată când ies dintr-o sală de spectacole, ajung să mă întreb ce mai înseamnă meseria de critic de teatru, cât de relevanță mai e în ziua de azi. Și, mai ales, ajung să-mi spun că noi, teatrologii, am cam uitat că spectacolele sunt făcute pentru (și aici voi folosi un clișeu din ăla care multora nu le place) Măria sa, Publicul. Dar tocmai această expresie atât de uzitată încât și-a pierdut înțelesul ar trebui, cred, să ne aducă aminte că regizorii nu creează spectacole pentru specialiști. Că actorii își dezgolesc sufletul pe scenă nu pentru critici și istorici de teatru, ci pentru omul care vine la teatru ca să găsească o alinare sau un răspuns sau, pur și simplu, entertainment. Da, divertisment - teatrul are și această dimensiune. Și am mai ajuns și la concluzia că nu e bine nici să te iei prea în serios încât să devii rigid, să gândești și să analizezi totul numai după niște șabloane pe care le înveți în școală. Ne-am pierdut, așadar, bucuria descoperirii unui spectacol, ne-am pierdut autenticitatea, sinceritatea și prospețimea de a vedea teatru. Și uneori tindem să ne ancorăm singuri în mâlul unui unor teorii fade, searbede, din care poate rezulta doar o constantă enervare a noastră înșine de fiecare dată când vedem ceva care nu intră în canonul propriu. Da, cred că un adevărat critic de teatru contemporan trebuie să țină cont și de trendurile sociale, și de publicul în continuă schimbare, complet eterogen, trebuie să nu facă rabat de la calitate, dar totuși trebuie să abordeze o gândire și o privire analitică de tipul “out-of-the-box”, altfel riscă să devină anost, ba chiar să disprețuiască părerile oneste ale spectatorilor care pășesc în sala de teatru ca să primească de acolo bucurie, energie, frumusețe și accesul către o lume care să-i desprindă de realitățile crude ale existenței.
Miercuri, 20 noiembrie, începând cu ora 19:00, la Cafeneaua Veche din București, compania de teatru SoArt aduce în fața publicului o reprezentație specială: spectacolul de teatru „O cină cu bucluc”, o adaptare a celebrei comedii „Chinezii” de Michael Frayn.
La început de septembrie, Teatrul Național ”I.L. Caragiale” a deschis, la sediu, o nouă stagiune teatrală după ce, precedenta stagiune – 2023-2024 - care a marcat și aniversarea a 50 de ani de când instituția își desfășoară activitatea în actuala clădire, s-a dovedit a fi una remarcabilă: în cele 10 luni de activitate (septembrie 2023-iunie 2024) au văzut lumina rampei pe scenele TNB 10 premiere, confirmând faptul că prima scenă a țării se află într-unul din cele mai efervescente momente ale sale. În toată această perioadă, gradul de ocupare a sălilor a depășit procentul de 80%, majoritatea spectacolelor din repertoriu fiind sold-out încă din primele momente ale punerii în vânzare a biletelor.
Take, Ianke și Cadîr – 25 noiembrie, ora 19:00, Drobeta-Turnu Severin, Palatul Culturii Teodor Costescu; 26 noiembrie, ora 19:00, Craiova, Teatrul National Marin Sorescu
Textul este o comedie savuroasă în trei acte, scris în 1932 şi pus în scenă în acelaşi an la Teatrul Maria Ventura, unde a fost montat pentru prima dată la Bulandra în 1957 de regizorul N. Al. Toscani. La peste şase decenii de la montarea lui Toscani, Horaţiu Mălăele readuce pe scena Teatrului Bulandra cele trei tipologii umane, întrupându-l pe evreul Ianke şi distribuindu-i în rolurile turcului Cadâr şi românului Take pe Răzvan Vasilescu şi pe Mihai Constantin. Omul, între rațiune și disperare. I.D.I.O.T. – o producție Arttis Theatre la Teatrul Godot10/31/2024 Se întâmplă câteodată să dai peste un text, un regizor și doi actori care să te îți ofere o experiență teatrală mai puternică decât un spectacol cu 50 de actori pe scenă. Nu e ceva ce întâlnesc prea des, dar și atunci când reușesc să am asemenea descoperiri spectacologice, sunt cu atât mai bogate și mai pline de satisfacție. Până la urmă, actul teatral este cel care îți oferă cu sinceritate, cu adevăr, prin trăirile cele mai reale și puternice ale celor de pe scenă răspunsuri, îți pune întrebări, te provoacă să gândești “out of the box”, să îți testezi limitele și imaginația. Totul spre a ieși din sala de spectacol măcar atins, dacă nu chiar un pic schimbat și chiar cu soluții și revelații ale unor situații personale. Cel puțin, acesta este nivelul ideal la care trebuie să aspire orice spectacol de teatru. Și unele reușesc să-l atingă. Sigur, există și dimensiunea de entertainment pur care, dacă este agil întrepătrunsă cu profunzimea unui text bun și a unei interpretări aparte, poate contribui la un rezultat final memorabil pentru spectatori.
Întotdeauna m-a fascinat scriitura lui Camus. Fie că este “Ciuma”, “Străinul”, “Mitul lui Sisif”, nu mă pot niciodată desprinde ușor de universul filosofiei camusiene care încă mă șochează și, în același timp, mă ține prizonier. Dar când vine vorba de teatrul lui, toată această vrajă se ridică la un alt nivel. “Caligula”, “Cei drepți”, “Starea de asediu” sunt, fiecare în parte, o etalare amețitoare a celor mai profunde și șocante meditații camusiene asupra omului, destinului, umanității. Dar “Neînțelegerea” (“Le Malentendu”) rămâne, din punctul meu de vedere, capodopera dramaturgiei sale. Bijuteria coroanei. O nestemată de care nu te apropii ușor, pe care este foarte dificil să o cuprinzi dintr-un singur gest, dar care, odată ce îți captează gândurile nu te mai lasă să scapi nevătămat. Este, cred eu, imaginea cea mai fidelă a tipului de tragedie antică târâtă în spațiul expresiv al dramaturgiei moderne. Un amalgam de hubrisuri ale fiecărui personaj în parte - Camus nu iartă pe nimeni, fiecare individ este purtătorul vinii propriei existențe și a propriilor alegeri.
Luni, 7 octombrie 2024, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova s-a deschis un jubileu unic: Săptămâna Purcărete! Între 7 și 13 octombrie, Naționalul craiovean va găzdui spectacole din repertoriul curent al teatrelor din București, Sibiu și Iași, proiecții de filme, expoziții și dialoguri, pentru a celebra 50 de ani de excelență în teatru a regizorului Silviu Purcărete.
ProTicket, cel mai mare producător de teatru privat din România, pregătește pentru final de octombrie și început de noiembrie 2024 o serie de spectacole și concerte remarcabile, ce vor încânta publicul din București și Brașov. În centrul atenției se află concertul extraordinar „Fuego – Sufletul meu de copil” și spectacolele de teatru „O noapte furtunoasă”, „Comedie din greșeală” și „Punct. Și de la capăt”.
Teatrul EXCELSIOR, singurul teatru din București dedicat adolescenților și tinerilor adulți, pregătește a patra premieră a stagiunii 2024-2025: OLEANNA de David Mamet, în regia lui Mădălin Hîncu. Actorii Marius Turdeanu și Ioana Niculae vor da viață celor două personaje ale acestei drame psihologice, oferind tinerilor din capitală o experiență teatrală care îi va ține în suspans, punând sub lupă tensiunile subtile dintre putere, educație și manipulare.
ProTicket încheie octombrie cu comedii și spectacole care îți vor face toamna mai frumoasă10/2/2024 ProTicket, liderul în producția de teatru privat din România, continuă să surprindă publicul cu o serie de spectacole captivante în ultima săptămână a lunii octombrie. În perioada 21-27 octombrie 2024, iubitorii de teatru vor avea ocazia să se bucure de comedii savuroase și reprezentări de excepție în orașe din întreaga țară.
Teatrul Național ”I.L. Caragiale” organizează, în perioada 4 noiembrie 2024 - 28 aprilie 2025, un Atelier de scriere dramatică coordonat de Mimi Brănescu.
ProTicket aduce în cea de-a treia săptămână din octombrie comedii, drame și concerte de neratat9/25/2024 ProTicket, cel mai mare producător de teatru privat din România, va aduce în săptămâna 14 octombrie – 20 octombrie 2024 spectacolele de teatru „Fluturi, fluturi…”, „Pe de altă parte” și seria de concerte „Fuego – Mi-a fost dor de voi” care ajunge la Petroșani, Hunedoara și Brad.
,,Procesul lui Eichmann este o piesă despre un eveniment care a avut loc în Israel în 1961. Dar scopul piesei nu este acela de a reconstitui evenimentul ca pe o lecție de istorie. Are cu totul alte scopuri, mai importante: unul moral, unul educațional și unul social. Primul și cel mai evident este de a descifra mecanismul intern al lui Eichmann – o ființă probabil monstruoasă, dar în definitiv umană – care l-a făcut să comită genocidul asupra populației evreiești din Europa. Din păcate, acest scop al textului rămâne și azi la fel de important, deoarece, chiar și după cel de-al Doilea Război Mondial, au avut loc multe cazuri de genocid pe această planetă. (...) Această piesă este o declarație morală care, în vremurile de azi, este extrem de necesară pentru întreaga lume”- astfel definește dramaturgul Motti Lerner mesajul piesei sale a cărei premieră mondială va avea loc la Teatrul Național „I.L. Caragiale” (Sala Atelier), în prezența autorului, în zilele de 4 și 5 octombrie 2024. Săptămâna Purcărete la Craiova: 50 de ani de excelență în teatru, pe toate meridianele lumii9/20/2024 Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova (TNCMS) ne invită, între 7 și 13 octombrie 2024, la Săptămâna Purcărete, eveniment care celebrează 50 de ani de carieră a regizorului Silviu Purcărete.
ANDREI ȘERBAN revine la Teatrul Național ”I.L.Caragiale” după 32 de ani și începe vineri, 20 septembrie 2024, repetițiile la piesa MARY STUART de ROBERT ICKE*, după Fr. Schiller (Traducerea Irina Velcescu) , cu o distribuție în care regăsim actori cunoscuți ai TNB, dar și câteva nume ale unor actori invitați:
RALUCA APRODU, NICOLETA LEFTER, OFELIA POPII, FLORIN AIOANE, CLAUDIU BLEONȚ, MARIUS BODOCHI, MIHAI CĂLIN, MIHAI CALOTĂ, FLORIN CĂLBĂJOS, TUDOR CUCU DUMITRESCU, CONRAD MERICOFFER, ȘTEFAN MIHAI, CIPRIAN NICULA, EMILIAN OPREA. Regia: ANDREI ȘERBAN; Regizor asociat: DANA DIMA; Decor: HELMUT STÜRMER; Costume: CORINA GRĂMOŞTEANU; Muzica: ALEXEI ȚURCAN; Video: ANDREI COZLAC; Lighting design: CRISTI NICULESCU Vom reveni în curând cu vești despre următoarele proiecte repertoriale ale acestei stagiuni. |
Tudor SicomasJurnalist teatral si critic de arta (si aici includ cam orice tine de acest domeniu, al frumosului, al esteticului: opera, balet, dans contemporan, pictura, muzee, manifestari artistice de tot soiul si de toate genurile). Am absolvit UNATC „I.L. Caragiale”, din Bucuresti, Facultatea de Teatru, Departamentul Teatrologie, Management cultural, Jurnalism teatral. Stiu, suna pompos. Si chiar si e, caci aici am invatat cam tot ce stiu acum – critica comparata, istoria teatrului romanesc, istoria teatrului universal si inca multe multe altele. Archives
August 2024
Categories |