Teatrul EXCELSIOR - singurul teatru din București dedicat adolescenților și tinerilor adulți – anunță premiera spectacolului ADRENALINĂ de Gabriel Sandu – o producție ce explorează tema adicției contemporane în diferite forme și cultura pop recentă.
 
Spectacolul se joacă la Sala Studio a Teatrului EXCELSIOR și va avea premiera oficială sâmbătă, 9 martie 2024, ora 19:00.

Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București prezintă în premieră absolută spectacolul „E vina ta!”, scris și regizat de actorul Tomi Cristin, aflat la debutul în dramaturgie.

Rareori se întâmplă să te afli în sala și să înceapă să te frământe ideile, întrebările și căutarea răspunsurilor chiar în timpul desfășurării reprezentației. Și ăsta e un semn clar ca asiști la un eveniment important și marcant pentru scena românească. Cam asta s-a petrecut și seara trecută în timp ce urmăream pentru prima oară “Exil”, la Teatrul Național “I.L. Caragiale”, în regia Alexandrei Badea. Și îmi tot reproșez ca nu am reușit să descopăr mai devreme acest miraculos fenomen teatral și scenic. Spun miraculos pentru că (și de data asta) mă voi îndepărta de sfera obiectivă și îmi voi oferi punctul de vedere personal care cred că va conta mai mult pentru cei ce vor citi rândurile de mai jos decât o critică “la rece” și prea ruptă de filonul emoțional. Pentru că “Exil” este orice, numai nu un spectacol care să apeleze numai la rațiune și la partea obiectivă a privitorului. Dimpotrivă, demersul Alexandrei Badea, atât din punct de vedere dramaturgic, cât și regizoral este să apeleze la cele mai puternice sentimente ale spectatorilor, să le stârnească tocmai acele întrebări interioare, ba chiar să te facă să te revolți, totodată păstrând un echilibru între toate personajele și elementele poveștii, neluând partea niciunuia și niciuneia.

Pe 16 februarie, începând cu ora 19:00, Cercul de Teatru Agir - Trupa ImpactArt vă invită la premiera națională a comediei „Încurcătura”. Spectacolul va avea loc la Sala Agir. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Mă tot gândesc de câteva zile ce și cum aș putea scrie despre spectacolul lui Radu Afrim pe textul lui Dan Coman, “La câțiva oameni distanță de tine”. Nu e ușor. Nu e ușor deloc să fii obiectiv când vine vorba de teatrul ăla care te atinge, îți apasă toate butoanele știute și neștiute, care te transformă, care îți aduce aminte de ce nu te-ai făcut medic, inginer ori altceva, alegând în loc drumul atâta de sinuos și accidentat al artei scenei. Și spectacolul de la TNB asta face. Realizează tot ce am spus mai sus și ceva în plus. Te înalță ca spectator (fie ca ești unul “avizat” ori ba), îți dezvăluie că, indiferent cât de indiferent poți fi față de cei din jur, există totuși acei câțiva oameni la o anumită distanță de tine de care vrei să te apropii și să îi îmbrățișezi doar așa, pur și simplu pentru ca simți nevoia să o faci. Și așa realizezi că încă mai ai o inimă. Nu, nu e vorba despre mine, dar simt că spectacolul i-ar putea atinge chiar și pe aceia dintre noi care par îndepărtați de orice emoție umană. Atât de puternic este modul în care regizorul a reușit să transmită mesajele tulburătoare din poveștile de viață cât se poate de reale și palpabile  născute de imaginația lui Dan Coman.