Crime și șarade într-un recital actoricesc de valoare. „Opt femei” la Teatrul Nottara

Ce frumos e când pleci de la teatru cu un sentiment de bucurie, de împlinire că ai văzut un spectacol de suflet, bine gândit, bine construit, cu actrițe talentate, frumoase, bucuroase de a fi pe scenă! Și ce bine e când vezi că este reluat și reintrodus în stagiune un spectacol bun, foarte bun chiar, o comedie realizată “cu cap”, cu idei regizorale reușite pe care protagonistele le exploatează din plin, personalizându-și și apropiindu-și personajele. “Opt femei”. Despre acest spectacol vorbesc aici și acum. O inspirată montare a comediei polițiste de Robert Thomas, semnată de Andreas Merz-Raykov și care a avut premiera în urmă cu 7 ani cu un succes răsunător la public. Și nici nu aveam cum să fie altfel cu așa o distribuție, într-o asemenea frumoasă și detaliată scenografie semnată de Alexandra Mâzgăreanu și cu superba muzică originală a lui Cári Tibor pe versurile simpatice ale lui Andrei Huțuleac.

La 7 ani după prima vizionare a spectacolului, îl găsesc la fel de proaspăt, parcă mai reușit decât atunci, căci a avut timp să se așeze, să crească, să se lege. Am admirat din nou decorul foarte bine realizat de Alexandra Mâzgăreanu, care redă strălucit interiorul luxos al unui conac francez. De asemenea, costumele celor opt protagoniste creează un frumos și colorat contrast cu sumbra crimă care aparent animă spiritele în casa izolată de munții de zăpadă. Nu pot să nu remarc și caracterul de comedie muzicală la care a apelat regizorul, tocmai pentru a scoate în evidență fiecare personaj cu câte un moment sonor bine decupat și acompaniat, ca de altfel întreaga reprezentație, de talentatul pianist Roman Manoleanu. Ironicul tablou uriaș ce tronează în stânga scenei și care îl reprezintă pe stăpânul casei cu chip de mistreț te întâmpină de când intri în sală parcă pentru a te preveni că ceea ce urmează să vezi nu este nicidecum un spectacol sobru ori horror. Dimpotrivă pare a se revela încă de la început straniul aspect comic al acestei intrigi “sângeroase” ce până la final te face să râzi cu lacrimi. Tocmai aici rezidă și inventivitatea regizorului Andreas Merz-Raykov - în sublinierea umorului prin diverse gaguri fine, prin indicațiile date fiecărei actrițe spre a nu cădea într-un ridicol patetic, dar și prin alegerea unui joc brechtian în care pare că toate personajele sunt conștiente ca joacă un rol prestabilit de cineva, având aparté-uri cu publicul, cu pianistul, izbucnind în song-uri care le caracterizează personalitățile și, totodată, le obiectivează pe interprete față de personajele jucate (cred că, astfel, “Opt femei” este cea mai brechtiană montare pe care am văzut-o până acum, apropiindu-se cel mai mult de ideile vehiculate de dramaturgul german și reușind să ajungă la acea obiectivare fără emoție a publicului față de acțiunea scenică). Când spun că nu există emoție a spectatorilor nu vreau să se înțeleagă că nu se creează o legătură între ei și actrițe, ci că totul poate fi urmărit, analizat “la rece”, acțiunea fiind, în general, previzibilă (să nu uităm ca nu este, totuși, decât o abordare ușoară a unei teme polițiste și nicidecum una sobră, prea asumată). Poate tocmai din această neimplicare emoțională a publicului rezultă și ușurința cu care situațiile comice au putut fi rezolvate de către regizor.

Distribuția, așa cum am spus, este formată din opt dintre cele mai bune actrițe ale Teatrului Nottara (și nu numai). Cristina Stoica-Ivanciuc este Gaby, capul feminin al familiei, realizând cu credibilitate un portret rafinat, elegant și puternic, în același timp, al unei mame lipsite de interes, o soție plictisită, o fiică dominatoare. Se remarcă totodată și prin glasul cald amintind de Angela Similea pe care îl etalează în momentul solistic vocal. Ioana Calotă încântă, ca de obicei, publicul printr-o abordare în forță a unui rol de caracter, un contre-emploi reușit, caracterizat printr-o suită de reacții când isterice, când dulci. Un melanj paradoxal ce stârnește hohote de râs față de această domnișoară bătrână cu o poftă de viață uimitoare, cu repetate tendințe sinucigașe și cu o atracție neostoită față de dulciuri și de romanele siropoase. Din punct de vedere vocal-muzical, actrița demonstrează ca a moștenit din plin vocea și simțul ritmic al mamei sale. Victoria Cociaș aduce în fața spectatorilor un personaj plin de farmec și amuzament prin întruchiparea bunicii, Mamy, o femeie elegantă cu o pasiune aparte pentru…sticla de sherry. În fiecare scenă în care este prezentă, această actriță de un rafinament deosebit dovedește că poate aborda cu lejeritate și partituri comice, smulgând aplauze prin reacții și gesturi, prin intonațiile cu subînțeles comic. Memorabil este și momentul care face legătura dintre actele al doilea și al treilea, în care Victoria Cociaș impresionează și emoționează prin vocea sa bine controlată și condusă în acel song ușor melancolic despre viață, moarte și bătrânețe. Laura Anghel a primit ingratul rol al cumnatei lui Gaby, Pierrette (sora bărbatului pe care nu îl vedem niciodată). Fiind tipologia femeii “ușoare”, personajul nu este ușor de abordat prin simplul fapt că poate cădea în derizoriu și vulgar. Totuși, Laura Anghel izbutește să se mențină departe de acest pericol  și se dovedește o fină interpretă a acestei reprezentante mai aparte a sexului frumos și puternic, conturând personajul cu subtilitate și eleganță. 

Anca Bejenaru este absolut delicioasă în rolul bucătăresei Madame Chanel, poate cea mai blândă și mai inocentă dintre personaje care, deși are un secret mai puțin așteptat este cea care dezvăluie toată șarada crimei și, totodată, cea care dovedește cea mai mare sinceritate și loialitate. Tocmai această candoare și bunătate pe care actrița le exploatează în jocul ei scenic, dar și pasiunea cu care interpretează momentul muzical solo au făcut publicul să îi ofere aplauze entuziaste. Diana Roman este încântătoare în rolul Suzannei, fiica cea mare a lui Gaby. Ceea ce reușește actrița este să sublinieze impetuozitatea personajului ceea ce o apropie de personalitatea mamei sale. Chiar aș putea spune că interpretarea Dianei Roman a dezvăluit o variantă tânără a lui Gaby, amintind parcă paralela dintre Aneta Duduleanu și fiica sa, Margareta. Caracterul dulce și vivacitatea actriței s-au reflectat din plin în jocul său. Mezina familiei a fost întruchipată de Marina Palii, una din cele mai versatile actrițe ale tinerei generații, aspect care s-a regăsit cu asupra de măsură în portretul scenic al Catherinei, cea care pune la cale întreaga mascaradă. Actrița face apel la toate resursele sale comice spre a scoate la iveală ghidușia și vioiciunea naivă a acestei adolescente. Nu în ultimul rând este Alexandra Aga care i-a dat viață Louisei, camerista casei și cea care ascunde, la rându-i, un alt secret pe care vă las să-l descoperiți. Caracterul lasciv de “meduză” seducătoare a fost iscusit păstrat de actriță în spatele unei măști de inocență și supunere. Trebuie, de asemenea, să amintesc și song-ul Louisei în care Alexandra Aga și-a dovedit talentul muzical și coregrafic.
 
“Opt femei” este și va rămâne una din cele mai inspirate și reușite comedii din peisajul teatral bucureștean pe care sperăm să le vedem programate mai des și mult timp de acum încolo. Constituie, de asemenea întâlnire cu opt actrițe de marcă ale teatrului românesc într-un adevărat si efervescent recital artistic plin de umor pe care vi-l recomand cu căldură și încredere.

---

Opt femei
de Robert Thomas

Traducerea: Ioana Ștef

Adaptarea scenică: Ekaterina Raykova – Merz și Corina Bernic

Regia: Andreas Merz – Raykov
Scenografia: Alexandra Mâzgăreanu
Mișcarea scenică: Roxana Colceag
Muzica originală: Tibor Cári
Versuri cântece: Andrei Huțuleac
Light design: Alexandru Mâzgăreanu
Asistența de regie: Alma Andreescu
Pianist: Manoleanu Roman

Distribuția:
(în ordinea indicată de autor)

Gaby (mama) – Cristina Stoica Ivanciuc
Mamy (bunica) – Victoria Cociaș
Suzon (fiica) – Diana Roman
Catherine (sora lui Suzon) – Marina Palii
Augustine (mătușa, sora lui Gaby) – Ioana Calotă
Madame Chanel (bucătăreasa) – Anca Bejenaru
Louise (menajera) – Raluca Jugănaru Grosu / Alexandra Aga
Pierrette (o vizitatoare neașteptată) – Laura Anghel