Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin
Concerte susținute la Sala Palatului, 31.08.2021 și 01.09.2021
Dirijor: Vladimir Jurowski
 
Serile de 31 august și 1 septembrie 2021 au stat, la Sala Palatului, sub semnul atingerii perfecțiunii, în măsura în care acest lucru se poate și există. Nici nu avea cum să fie altfel, ținând cont că pe podium s-a aflat una dintre orchestrele uriașe ale Europei și ale lumii la momentul actual – Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin. Un titan al ansamblurilor contemporane care sună absolut impecabil, dar care pe lângă o tehnică desăvârșită a fiecărui membru în parte și a tuturor ca grup, aduce cu sine și o interpretare poate chiar uimitoare pentru spiritul german care știm că este atât de rigid și auster, în general. În fiecare dintre cele două seri, unul dintre cei mai mari dirijori contemporani, Vladimir Jurowski (actualmente și director artistic al festivalului) s-a aflat la pupitrul orchestrei și a ales două programe poate mai puțin cunoscute publicului român, dar cu siguranță extrem de valoroase și de necesare pentru orice iubitor adevărat al marii muzici universale: Anatol Vieru, Igor Stravinski și Paul Hindemith pentru prima seară, în timp ce 1 septembrie ne-a adus în fața unui concert exclusiv Stravinski, ca un omagiu pentru comemorarea celebrului compozitor de la a cărui dispariție se împlinesc 50 de ani anul acesta.

​Concertul de deschidere a celei de-a XXV-a ediții a Festivalului Internațional „George Enescu” (28 august – 26 septembrie 2021)
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor: Paavo Järvi
Solistă: Hilary Hahn
Concertmaestru: Sarah Nemțeanu
 
Ne aflăm la începutul unuia dintre cele mai mari evenimente culturale din România, Europa și de pe întreg mapamondul – ediția jubiliară cu numărul 25 a Festivalului Internațional „George Enescu”. După doi ani de la încheierea ultimei ediții a manifestării artistice în discuție, iată că publicul meloman din întreaga lume revine cu emoție, dar și cu precauție în sălile de concerte pe care festivalul le-a pus la dispoziție anul acesta unora dintre cele mai importante orchestre, dirijori și soliști ai momentului.

​Vara anului 2021 a fost din nou binecuvântată de har divin, prin intermediul muzicii. Datorită Asociației Lanto Magia Muzicii, Festivalul „Vară Magică” a existat din nou, de data aceasta serbând un deceniu de la prima ediție. Și ce deceniu! Și câtă muzică deosebită în tot acest timp! Și ce artiști desăvârșiți au pășit pe scenele Festivalului! Și câtă pasiune au pus organizatorii în crearea acestor zece ediții, fiecare cu unicitatea ei! 

​Luna august înseamnă revenirea în sala de concerte. Mai exact, în superba sală a Ateneului Român din București. Nu, nu a început încă Festivalul „George Enescu”. Suntem încă în cadrul Festivalului „Vară Magică”, organizat de Lanto Communication. Vorbim, așa cum am spus și în trecut, de un eveniment aflat la cea de-a zecea ediție și care, în curând, cred eu că va rivaliza cu Festivalul Internațional „George Enescu”. În orice caz, este o manifestare artistică de un mare rafinament, demn de toată lauda și care oferă publicului bucureștean clipe de vis, magice, în aceste veri toride în care alternativele culturale sunt puține spre inexistente. 

​Într-o dimineață călduroasă de iulie – era duminică, dacă țin bine minte – m-am hotărât în ultimul moment să plec de acasă spre un spectacol de matineu, la Opera Comică pentru Copii. Titlul – School of Rock – nu pot să spun că mă atrăgea prea mult, eu nefiind deloc un rocker convins, și astfel nu m-am dus cu speranțe prea mari. 

​Recital Extraordinar Elena Moșuc
Deschiderea celei de-a X-a ediții a Festivalului „Vară Magică”
Invitați: Vasilica Stoiciu-Frunză (pian) și Bogdan Mihăilescu (chitară clasică)
 
Este din nou vară și, de această dată, evenimentele s-au înmulțit în București. Sigur că există încă o oarecare prudență venită dintr-o teamă naturală față de un virus care ne-a invadat viețile. Cu toate acestea, cred că ne dorim din ce în ce mai mult să putem ieși în liniște din case și să participăm la cât mai multe evenimente culturale de calitate. Subliniez acest cuvânt, deoarece îmi doresc ca managerii instituțiilor artistice din țară și din capitală să nu se mai lase pradă cine știe căror idei și să nu mai creadă că publicul mai poate fi păcălit cu lucruri de calitate inferioară.

​Continuand pe firul istoric al operei universale, Wagner subliniaza faptul ca aceasta nu este o creatie populara prin faptul ca ea nu s-a nascut din manifestari de acest gen – din spectacolele medievale, in speta – tipul de teatru unde cuvantul si muzica creeau o unitate naturala si normala. Opera a aparut, asa cum s-a mai mentionat, la Curtile nobililor si, in special, la cele italiene; Italia fiind, asa cum scrie compozitorul, „singura tara importanta din cultura europeana unde teatrul nu a dobandit nicio semnificatie reprezentativa”[1]. Bineinteles, teatrul neavand o pondere atat de mare in zona italiana, poporul fiind, de asemenea, unul cu mari aplecari spre muzica, cuvantul rostit, textul din operele de inceput trece pe un plan secundar, importanta fiind muzica – o muzica, insa, fara mare profunzime, folosita doar pentru distractia, placerea si amuzamentul auditoriului nobil.

​Lucrarea de tinerete a lui Richard Wagner, „Oper und Drama” („Opera si drama” – 1851) a fost considerata – si inca este, de unii iubitori de muzica de opera – drept un eseu blasfemiator la adresa unor creatii indragite si bine inradacinate in sufletele melomanilor. Scris pe cand compozitorul avea 38 ani, acest lung eseu pune in valoare atat ideile si consideratiile sale asupra marilor opere de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea, cat si dorinta sa de a reforma genul, considerat de el superficial, intr-un veritabil teatru muzical, de a intrerupe traditia muzicala de pana atunci pe care o vedea ca fiind superficiala si de a pregati terenul pentru ceea ce avea sa urmeze dupa disparitia lui.