M-am intors dintr-o foarte indepartata calatorie in Extremul Orient. Am fost in China, acum…muuuult muuuult timp. Am trait 2 ore si jumatate intr-un basm chinezesc, am respirat aerul acela de demult si m-am invesmantat in mantia sunetelor uneia dintre cele mai marete si dramatice muzici scrise vreodata. Daca nu ati ghicit inca, am fost la Opera Națională București, pentru a vedea si asculta “Turandot”, ultima opera a lui Puccini pe care nu a apucat sa o incheie si pe care a terminat-o elevul sau, Franco Alfano.

Cum as putea eu sa descriu ce am trait azi?! Stau si ma gandesc si mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite. Sa o iau cu inceputul. A fost la Opera Națională București premiera nationala a baletului “Raymonda”, de Aleksandr Glazunov. Stiam partitura, cunosteam povestea, dar din pacate nu am putut vedea pana acum vreo varianta filmata in afara de cea de la Bolshoi, care este foarte veche. Asadar, azi am putut sa ma bucur de prima reprezentatie live a acestei creatii a unuia din cei mai mari compozitori ai romantismului rusesc tarziu. Sa adaug si ca “Raymonda” a fost ultima capodopera a lui Marius Petipa. Iar spectacolul operei bucurestene pastreaza cadrul coregrafic clasic, fiind adaptat de Maki Asami, una din marile creatoare din Japonia. De altfel, montarea de fata sta sub semnul prieteniei culturale dintre Romania si Japonia, iar acest aspect a dat o aura speciala reprezentatiei serii.