Un concert cu adevărat regal!

​Luna august înseamnă revenirea în sala de concerte. Mai exact, în superba sală a Ateneului Român din București. Nu, nu a început încă Festivalul „George Enescu”. Suntem încă în cadrul Festivalului „Vară Magică”, organizat de Lanto Communication. Vorbim, așa cum am spus și în trecut, de un eveniment aflat la cea de-a zecea ediție și care, în curând, cred eu că va rivaliza cu Festivalul Internațional „George Enescu”. În orice caz, este o manifestare artistică de un mare rafinament, demn de toată lauda și care oferă publicului bucureștean clipe de vis, magice, în aceste veri toride în care alternativele culturale sunt puține spre inexistente. 

​Cu atât mai bine, zic eu, căci nu există ispite care să ne distragă atenția de la miracolul muzicii clasice, acest limbaj prin care ne înțelegem între noi, indiferent în ce țară ne avem rădăcinile. De altfel, cred că acesta este mesajul pe care fiecare dintre spectatori ar trebui să-l poarte cu el în urma unor astfel de evenimente muzicale. Iar seara de 5 august a subliniat această idee pe care chiar solistul serii, strălucitul violoncelist Octavian Lup a transpus-o atât în sunetele ieșite de sub arcușu-i miraculos, cât și prin cuvintele rostite la finalul bucății interpretate. Rar întâlnești momente de asemenea tip, când un muzician știe să îmbine emoția muzicii cu cea a rostirii unor idei profunde și frumoase. Dar iată că noi, publicul din sala Ateneului, am fost martori la întâlnirea dintre cuvânt și sunete armonioasa, datorită unui concert cu adevărat regal, din toate punctele de vedere. De altfel, seara respectivă m-a făcut din nou să mă gândesc la faptul că încetul cu încetul, Festivalul „Vară Magică” devine un puternic rival pentru alte manifestări artistice de gen din țară și din străinătate.

Așadar, pentru a porni pe miraculosul drum al muzicii, trebuie să încep prin a spune că datorită Festivalului „Vară Magică” am avut parte de prima întâlnire cu ansamblul Camerata Regală. Mi-am dorit de ceva timp să îi pot admira și aplauda, auzind numai lucruri pozitive despre evoluția lor ca orchestră. Și iată că acum am avut șansa de a-i urmări live și de a mă convinge de faptul că, în ciuda tinereții membrilor, m-am aflat în fața unor muzicieni foarte talentați, desăvârșiți și cu o reală pasiune față de acest meșteșug atât de frumos. Bineînțeles, ca în cazul oricărei orchestre, important este și cine îi conduce. Așadar, eleganța, rafinamentul, dar și forța cu care au interpretat programul serii a fost dat și de dirijorul Constantin Grigore, cel care îi păstorește încă de la înființare și care a știut să înțeleagă atât de bine partiturile semnate Grieg, Haydn și Mozart. În plus, alegerea programului în sine s-a dovedit a fi făcută cu inteligență, căci toate cele trei bucăți alese s-au legat printr-un fir invizibil care ducea direct în perioada clasicismului. Începând cu Suita Holberg, de Edvard Grieg, în care compozitorul norvegian a încercat să redea cât mai bine sonoritățile din timpul dramaturgului Ludvig Holberg, îmbinând romantismul cu muzica finalului de secol XVIII, trecând apoi prin elegantul și sobrul, dar luminosul Concert în Do major pentru violoncel și orchestră de Joseph Haydn și încheind cu Simfonia nr. 29 de Wolfgang Amadeus Mozart, una din lucrările în care compozitorul împletește ludicul cu nostalgicul, toată seara s-a desfășurat precum un tablou sonor bine închegat, cu o temă precisă și gândită ca un tot unitar. Trebuie să subliniez că acest întreg peisaj sonor a fost redat de Camerata Regală  cu o exactitate de ceas elvețian, aș spune că, de-aș fi închis ochii, aș fi putut să jur că ascult o înregistrare de studio. Cu absolut nicio notă în plus sau în minus, muzica a răsunat cristalin și a curs precum un râu fără obstacole sub cupola impresionantă a Ateneului Român.

Alături de ansamblul exemplar condus de Constantin Grigore, a evoluat excelentul violoncelist Octavian Lup, unul din vârfurile generației sale. Absolvent al Conservatorului din Paris, precum înaintașul muzicienilor români, George Enescu, tânărul Octavian Lup a demonstrat deja (și o face mereu, cu fiecare apariție) că este unul din cei mai complecși muzicieni autohtoni și europeni contemporani. Ca și în cazul Cameratei Regale, concertul din 5 august a reprezentat o întâlnire în premieră și cu acest violoncelist rasat. Nu a fost prima oară când am audiat Concertul în Do Major de Haydn, dar de data aceasta am avut o nouă perspectivă asupra lui. Și asta s-a datorat în întregime interpretării aparte, unice aș putea spune a solistului serii. Ceea ce a reușit să transmită Octavian Lup prin intermediul muzicii născute de sub arcușul său magic ne-a lăsat pe toți fără cuvinte. Delicatețea, tușeul special, modul în care a conversat cu propriul instrument, dar și cu orchestra (în special dialogul jucăuș din priviri cu concert-maestrul) și felul în care a abordat această bucată muzicală totuși sobră și clasică, în binecunoscutul stil al lui Haydn, mi-a deschis o nouă fereastră către fascinanta lume a muzicii din perioada clasică. Am descoperit noi valențe ale acelor sonorități melodioase, dar uneori prea încorsetate de reguli. Ca să fiu mai explicit, a fost de parcă știam că ascult un concert de Haydn, dar dacă mă desprindeam de această idee, percepeam un stil ușor mozartian. Și cred că această îmbinare a compoziției cu un stil diferit de a o ataca îl face unic pe violoncelist. Să nu uităm și faptul că sensibilitatea și generozitatea sa au fost deja demonstrate prin proiectul muzical prin care a prezentat și prezintă mici recitaluri pentru medicii și personalul care a contribuit de-a lungul acestui an la lupta împotriva virusului care ne-a închis în case. Așadar, nu doar că Octavian Lup este un artist desăvârșit, dar este și Om, acel tip de persoană care dăruiește din suflet tuturor celor care au nevoie și chiar și celor care nu știu că au nevoie. Aceste aspecte s-au reflectat din plin și în bisurile oferite, atât de el individual (o rugăciune muzicală plină de patos dedicată unei tragedii personale a unui prieten apropiat), cât și la finalul concertului, când întreaga orchestră, alături de solist au interpretat melodia cântecului aniversar Happy Birthday în diverse stiluri (de la vals la ceardaș) pentru a aniversa deceniul de când festivalul de față ne bucură inimile.
 
Așadar, o nouă seară de excepție oferită cu bucurie și dăruire completă de un ansamblu orchestral de marcă – Camerata Regală – în compania unui dirijor deosebit, Constantin Grigore, și avându-l solist complet și complex pe tânărul și foarte talentatul Octavian Lup. Iată că încă o dată, Lanto Communication, prin Festivalul „Vară Magică” ajuns la cea de-a zecea ediție, ne face un cadou plin de muzicalitate, de o bogăție spirituală rară. Nu pot decât să urez încă o dată organizatorilor inspirație și putere de muncă, spre a duce manifestarea artistică pe care au creat-o pe cele mai înalte culmi, transformând-o chiar într-o atracție turistică pentru iubitorii de frumos.

Surse foto: pagina de Facebook Lanto Communication (https://www.facebook.com/FestivalulVaraMagica)