Un colorat basm al miscarii

O seara pe care mi-o doream de ceva timp. “Coppelia”, de Leo Delibes, unul din baletele copilariei mele. Astazi, la Opera Națională București intr-o productie stralucitoare cu o regie si coregrafie de Corina Dumitrescu, adaptata dupa Marius Petipa si Enrico Cecchetti. O scenografie absolut uimitoare semnata de Vladimir Turturica si costume de o frumusete rapitoare create de Bogdana Pascal. O poveste in imagini si miscari delicate, precise, inspirate.

Un vis multicolor exceptional pe care publicul l-a primit, evident, cu bratele deschise, cu urale si minute in sir de aplauze. O bucurie se iveste cu fiecare spectacol de balet la care merg, iar aceasta seara nu a fost o exceptie. Muzica graitoare a lui Delibes reuseste sa te capteze de la primele acorduri ale Preludiului, te ia de mana si calatoreste cu tine in acea lume fermecata unde batranii papusari mesteresc de zor si unde papusile de lemn prind viata. Apoi, partitura muzicala de exceptie este insotita de coregrafia complexa si deloc usoara pe care a gandit-o Corina Dumitrescu. Miscari ample, momente comice de pantomima, solo-uri delicate, ansambluri in care membrii baletului impresioneaza prin sincronizare aproape perfecta, sarituri ale solistilor masculini ce sfideaza gravitatia - toate acestea creeaza o rama speciala in interiorul careia se deapana povestea inspirata de scrierile fantastice ale lui E.T.A. Hoffmann. La aceasta contribuie si decor foarte elaborat, lipsit de orice urma de kitsch, precum si modelele si culorile neobisnuit de frumoase si vii ale costumelor. In special scenografia alaturi de aceste costume sunt cele care reusesc sa plaseze in timp si spatiu basmul lui Delibes-Petipa.

Distributia serii a fost una pe masura spectacolului. Mihaela Soare i-a dat viata Swanildei (care, la randul ei, i-a ”dat viata” Coppeliei, papusa fermecata). Cu delicatete, precizie, cu tehnica bine pusa la punct, prim-solista operei bucurestene a creat un personaj plin de culoare, plin de viata si nerv, imbinand eleganta tipica baletului clasic cu vana unui rol de caracter. I-a fost alaturi intr-un mod cat se poate de remarcabil Bogdan Canila. Fiind unul dintre cei mai apreciati balerini bucuresteni, artistul a demonstrat din nou ca este un dansator de exceptie. Cu sarituri impresionante, insotite de o siguranta deosebita a tuturor miscarilor, Bogdan Canila a oferit momente de neuitat, atat in momentele solistice, cat si in cele alaturi de partenera sa. Virgil Ciocoiu a preluat rolul comic si axat pe pantomima al batranului papusar Coppelius. Aducand aminte de marii interpreti ai acestui personaj, balerinul roman a scos la iveala cele mai simpatice si fantastice resurse ale lui Coppelius, acest amuzant batranel care ”se imbata cu apa rece” in privinta magiei pe care crede ca o detine. Intreg ansamblul de balet al Operei Nationale Bucuresti s-a ridicat la nivelul cerut de coregrafa Corina Dumitrescu. Atat momentele unora dintre solisti, cat si dansurile de grup au fost caracterizate de sincronizari deosebite, precum si de gratia atat de necesara acestei arte delicate. Si sa nu uitam ca, pe langa aceste atribute, “Coppelia” este unul din baletele in care pantomima ocupa un loc principal si trebuie sa afirm ca toti artistii au interpretat actoriceste impecabil rolurile ce le-au fost incredintate.

Iata, asadar, un nou succes, un triumf repurtat de Baletul Operei Naționale București si de prim-solistii acestora. Dupa superba premiera cu ”Raymonda” de saptamana trecuta, seara aceasta nu a putut decat sa incununeze bucuria si fascinatia mea fata de spectacolele de balet de pe scena operei bucurestene. In asteptarea unui nou eveniment in cadrul Stagiunii Centenare, va spun “Bonne nuit!”