Portret aniversar în festival

-recitalul extraordinar Elena Moșuc în Festivalul „Vară Magică”-

​Recital Extraordinar Elena Moșuc
Deschiderea celei de-a X-a ediții a Festivalului „Vară Magică”
Invitați: Vasilica Stoiciu-Frunză (pian) și Bogdan Mihăilescu (chitară clasică)
 
Este din nou vară și, de această dată, evenimentele s-au înmulțit în București. Sigur că există încă o oarecare prudență venită dintr-o teamă naturală față de un virus care ne-a invadat viețile. Cu toate acestea, cred că ne dorim din ce în ce mai mult să putem ieși în liniște din case și să participăm la cât mai multe evenimente culturale de calitate. Subliniez acest cuvânt, deoarece îmi doresc ca managerii instituțiilor artistice din țară și din capitală să nu se mai lase pradă cine știe căror idei și să nu mai creadă că publicul mai poate fi păcălit cu lucruri de calitate inferioară.

​Trebuie ca aceștia să înțeleagă că spectatorul român este cultivat, este citit și își dorește să vadă acte artistice de nivel foarte înalt. Slavă Domnului, însă, în ultimele două luni am fost doar martorul unor întâmplări scenice de excepție. Iar începutul acesta călduros de iulie mi-a prilejuit o nouă bucurie spirituală – revenirea la Festivalul „Vară Magică”, organizat de minunații oameni din cadrul Lanto Communication, al cărui director este neobositul și pasionatul de cultură domn Dorin Ioniță. Aflat la cel de-al zecelea an în care desfată publicul iubitor de muzică din București cu nume sonore de pe marile scene românești și internaționale, acest festival care an de an crește din ce în ce mai mult și mai frumos, a oferit și oferă și în 2021 prilejul reîntâlnirii dintre cei mai îndrăgiți soliști și unele din cele mai de renume orchestre europene cu spectatorii lor fideli. Nu pot decât să mă gândesc la faptul că peste câțiva ani, Festivalul „Vară Magică” va ajunge să rivalizeze cu marile festivaluri de gen din Europa și din întreaga lume, inclusiv cu autohtonul Festival Internațional „George Enescu”. De altfel, le doresc acest lucru și sunt mai mult ca sigur că se va ajunge în acel punct foarte curând. Nici nu ar avea cum să fie altfel când evenimentele din cadrul acestei manifestări sunt organizate de Lanto Communication la cel mai înalt nivel, cu invitați de seamă, ale căror acorduri răsună în toate colțurile lumii. În plus, anul acesta câteva dintre concertele din festival sunt transmise în direct de Televiziunea Națională (mai exact, de TVR 3), așadar din ce în ce mai mulți consumatori de muzică de calitate vor putea avea acces la bijuteriile oferite în dar cu generozitate de festivalul în discuție.

​Fiind un an de-a dreptul jubiliar pentru „Vara Magică” bucureșteană, organizatorii au decis că este momentul să deschidă evenimentele din 2021 cu un recital absolut extraordinar (și trebuie înțeles acest cuvânt în deplinătatea sensurilor sale) susținut de marea soprană Elena Moșuc. Nu întâmplător, seara de 7 iulie a fost una cu totul specială, căci s-au sărbătorit pe scena Ateneului Român din București mai multe momente – cei 30 de ani de carieră a solistei, cei 35 de ani de activitate artistică a pianistei Vasilica Stoiciu-Frunză și 45 de ani de carieră ai chitaristului Bogdan Mihăilescu. Așadar, nu puteam decât să asistăm la un regal muzical care poate fi egalat doar pe cele mai importante scene ale lumii. Ceea ce s-a și întâmplat. Recitalul Elenei Moșuc a reprezentat un parcurs artistic pornind de la barocul englez, trecând prin impresionismul francez (în prima parte) și ajungând până la marele repertoriu de operă italian și francez (în partea a doua). Așadar, cu toate că a fost un cadru mai intim decât Gala festivă dedicat domniei sale de Opera Națională din București, programul de la Ateneu a fost mult mai dens și mai variat, permițându-ne să o admirăm pe frumoasa soprană într-un tur de forță de aproape 2 ore de canto neîntrerupt. Și ce deliciu al sufletului și al auzului! Dar și al văzului, căci așa cum se întâmplă de fiecare dată, Elena Moșuc este și o prezență scenică impresionantă, împletind eleganța, rafinamentul și jocul actoricesc – da!, a și interpretat cu mișcare fiecare bucată muzicală a serii – cu calitățile-i vocale indiscutabile. În plus, trebuie să amintesc și frumusețea celor două rochii pe care solista le-a ales pentru acest recital deosebit și care au subliniat vizual perfect cele două părți și repertoriul cuprins în fiecare dintre acestea.

​Pentru a trece la esența tare a serii, nu pot să nu amintesc de emoțiile mai mult decât benefice și pozitive pe care mi le-a dat prima parte a recitalului. Cum să nu fii mișcat aproape până la lacrimi atunci când auzi glasul precum o harpă divină, precum un clopoțel al îngerilor pe care Elena Moșuc îl are și îl arată cu atâta generozitate publicului. Sonoritățile atât de speciale ale pieselor baroce și renascentiste, pronunția exemplară, atât în engleză pentru momentele Purcell, cât și în italiană, pentru celelalte și, nu în cele din urmă, în franceză, au dat acestor bucăți muzicale o notă aparte. Desigur, toate aceste aspecte au fost susținute de o interpretare fără nicio urmă de defect, alături de o înțelegere aproape viscerală a repertoriului abordat, a modalității de scriitură atât de complexă a muzicii baroce și renascentiste. Nu orice solist liric îndrăznește să se apropie de operele lui Purcell ori Bach, date fiind dificultățile tehnice și de timbralitate pe care acești doi compozitori le-au împletit în partiturile lor. Cu toate acestea, Elena Moșuc a știut exact cât de mult să-și dozeze glasul, forța și tempoul pentru a reda cât mai fidel ceea ce genialii muzicieni și-au dorit să exprime prin paginile lor componistice. Ce m-a frapat și m-a bucurat a fost intercalarea unor piese aparținând fie impresionismului francez, fie muzicii de film contemporane în această țesătură aproape exclusiv preclasică. Astfel, ne-am putut bucura de expresia vocală rafinată a sopranei în superba Les chemins de l’amour de Francis Poulenc, în Gymnopédie no. 1 de Erik Satie și în A Time for Us de Nino Rota (celebra temă din Romeo and Juliet, în regia lui Franco Zefirelli). Cât de diferit și, în același timp, cât de elegant a interpretat Elena Moșuc aceste trei piese absolut încântătoare. Desigur, la farmecul vocii și interpretării domniei sale a contribuit și acompaniamentul excelent al chitaristului Bogdan Mihăilescu, cel care cu atâta delicatețe, grație și măiestrei a însoțit-o pe frumoasa soprană în această primă parte a călătoriei sale muzicale în sala Ateneului Român.

Cât despre partea a doua a recitalului, aproape că mi se pare că orice cuvânt ar fi de prisos. Căci aș vrea să aveți și dumneavoastră, dragi cititori, ocazia și bucuria de a asculta și urmări cât se poate de live performanțele vocale și interpretative ale Elenei Moșuc, cea care a știut atât de grațios să facă un „slalom” vertiginos și spectaculos printre câteva arii de mare întindere, mare forță, virtuozitate și dificultate tehnică. Sigur că pentru cei care o știm de atâta timp nu mai este un fapt uimitor acela că versatilitatea extremă o caracterizează pe solista româncă. De mulți ani, acesta este aspectul care a consacrat-o pe cele mai mari scene ale lumii. Totuși, nu pot nici acum să-mi rețin un strigăt de bucurie când mă gândesc cu câtă frumusețe a dat Elena Moșuc glas rugăciunii Ave Maria de Pietro Mascagni (adaptare după celebrul Intermezzo din opera Cavalleria Rusticana), urmată apoi de o explozie de artificii și de sensibilitate, totodată, în Orazione di Santa Brigida de Marco Giubileo (o arie sacră, compusă de acest mare muzician și profesor, membru în orchestra operei Scala di Milano și apropiat prieten al sopranei, o bucată muzicală care te lasă fără cuvinte, datorită unei țesături frumoase, dar dificile, având puternice influențe din impresionismul francez de tip Debussy și Ravel). Ariile ce au urmat acestei introduceri în forță la partea a doua, au făcut deliciul publicului, în special prezentarea marii scene și arii finale a reginei Elisabetta din opera Roberto Devereux de Gaetano Donizetti. Cred că nu exagerez când afirm că acesta a fost punctul culminant al serii, momentul de absolută grație, în care Elena Moșuc a demonstrat încă o dată (dacă mai era nevoie...!!!) măiestria interpretării, a frazării, a respirației, a susținerii vocale și a virtuozității tehnice desăvârșite. Nu este de mirare că publicul a aplaudat îndelung după încheierea acestei scene, cu toate că nu ne aflam încă la finalul recitalului. Trebuie să recunosc faptul că, de-aș fi fost director al Operei Naționale din București, aș fi montat special 3 producții cu cele trei opere dedicate de Donizetti celor trei regine Tudor și aș fi invitat-o pe Elena Moșuc în trei seri distincte spre a da viață Annei Bolena, Mariei Stuarda și Elisabettei. Cine știe, poate că acest vis al meu se va concretiza fie la București, fie urmărind-o într-un astfel de tour de force pe altă scenă a lumii. Nu în cele din urmă, vreau să amintesc și de aria Odabellei din Atilla de Giuseppe Verdi, o pagină foarte dificilă din repertoriul oricărei soprane, îmbinând dramatismul registrului grav cu explozia de coloratură din cel înalt. Iar soprana a reușit să impresioneze din plin, făcând din nou spectatorii să izbucnească în aplauze și urale minute în șir. Desigur că toate aceste performanțe nu ar fi putut avea loc fără însoțitoarea de drum muzical din partea a doua, doamna profesor universitar doctor Vasilica Stoiciu-Frunză, care a redat la pianul Ateneului mai mult decât un simplu acompaniament pentru voce. Ceea ce domnia sa a reușit a fost să fie un partener redutabil din punct de vedere artistic al vocii impecabile oferite cu generozitate de Elena Moșuc.

Așadar, un început de Festival „Vară Magică” 2021 cu adevărat miraculos, magic (așa cum spune și titlul evenimentului). Nici că s-ar fi regăsit o introducere mai elegantă, mai frumoasă, mai delicată și mai calitativă artistic decât reîntâlnirea aniversară cu Elena Moșuc, una dintre cele mai importante prezențe și voci ale scenei lirice internaționale, un om cu un caracter deosebit și o soprană dăruită într-adevăr cu Har Divin. Nu pot decât să mulțumesc Asociației Lanto Communication și domnului Dorin Ioniță, alături de doamna Carmen Mihai pentru cadourile generoase pe care le oferă bucureștenilor, românilor iubitori de muzică, de artă și de frumos. Și, bineînțeles, mă ridic din nou în picioare spre a aplauda din suflet prezența pe scena Ateneului Român a frumoasei și talentatei Elena Moșuc, cea care de fiecare dată știe să ne atingă sufletele cu glasu-i îngeresc și cu grația-i pe care a primit-o de la Dumnezeu și pe care știe din plin să o valorifice. Îi doresc și îi dorim carieră lungă și de acum încolo, spre a mai încânta și alte generații de spectatori!