Păstrând timpul într-o sticluță de argint. Rebecca, la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”

Magie. Pură magie. Nostalgie și bucurie. Frumos. Esteticul musicalului clasic și genialitatea unui regizor strălucit Attila Beres, a cărui muncă cu actorul se vede în fiecare gest al personajelor. Și inimă și suflet stând în loc, așa cum timpul parcă a stat în loc. Nu îmi cereți să fiu obiectiv. Sunt doar un om. Care trăiește pentru muzică și artă și pentru asemenea spectacole. Cu adevărat Vissi d’arte. Și o asemenea vibrație puternică și pozitivă nu am mai simțit de mult timp într-o sală de spectacol. Publicul respira la unison cu artiștii. Parcă toți cântam în gând alături de ei song-urile atât de cunoscute și de iubite.

Nici nu ar fi fost cum să fie altfel, pentru că Rebecca, această bijuterie creată de Michael Kunze și Sylvester Levay, este unul dintre cele mai reușite titluri din repertoriul de gen. Muzica lui Levay curge natural din dialog și se împletește atât de bine cu libretul lui Kunze, încât ai impresia că Daphne du Maurier scrie romanul în fața ta, pe scenă. Cântecele sunt înglobate perfect ideii autoarei și partitura surprinde incredibil de fidel atmosfera apăsătoare și plină de mister, ducând cu gândul, totodată, la celebra ecranizare a lui Hitchcock. De altfel, de multe ori am avut senzația că muzica lui Levay e luată din film și invers, atât de impregnată e de stilul anilor de film noir.

Revenind la montarea strălucitoare de la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, subliniez din nou măiestria regizorului de a desface textul, de a îmbina vizual și visceral, în același timp, romanul celebrat al lui du Maurier cu viziunea muzicală și scenaristică a tandemului Kunze-Levay. Și, așa cum am spus și mai sus, lucrul său cu fiecare artist în parte s-a observat din plin în construcția tuturor personajelor. S-a „umblat” la caracterizarea lor, s-a sondat psihologia fiecăruia în parte. Am simțit mâna regizorului de teatru, care cunoaște foarte bine drumurile indivizilor gândiți și creați de autori. Și așa ceva este rar într-un spectacol muzical, unde, de obicei, accentul se pune mai mult pe partea de canto și dans. Ei bine, nu, în cazul Rebeccăi am văzut cum se face un musical de la „A” la „Z” din toate punctele de vedere. Și ce m-a surprins în plus în mod cât se poate de plăcut a fost prospețimea și actualitatea unei montări realizate în urmă cu 10-11 ani. Și faptul că, deși scenografia și costumele sunt identice, totul rămâne viu și palpitând de viață și de savoare. De parcă, așa cum am zis deja, timpul a stat în loc. Și, totuși, timpul a continuat să curgă. Și au avut loc multe evenimente în viețile tuturor între 2011 și 2023. Oamenii s-au schimbat în interior, s-au maturizat. Therefore, indiscutabil, și spectacolul a crescut odată cu artiștii săi, s-a așezat în inimile și mințile lor mai bine, s-a copt; parcă și eu am privit totul altfel, cu alți ochi.

Alexandra Crăescu și-a reluat rolul de doamnă de Winter („I”, în romanul lui du Maurier, „Ich”, în varianta originală vieneză a musicalului). La fel de fermecătoare, cu o naivitate blândă în prima parte, trecând cu ușurință la poziția de stăpână a casei în partea a doua. etalând acele capacități vocale care au transformat-o deja într-o vedetă a scenei muzicale românești. Am sesizat, însă, o maturizare din punct de vedere artistic, actoricesc, căci Alexandra a reușit să-și interiorizeze și exteriorizeze, totodată, mult mai controlat emoțiile și trăirile. Remarcabil, cu adevărat!
 
Și Florin Budnaru a îmbrăcat iar haina lui Maxim de Winter, acest personaj tulburat și tulburător, un rol-semnătura al său, atât din punct de vedere al jocului scenic, cât și vocal. Nu ai cum să uiți vreodată ariile lui Maxim atunci când le dă glas Florin Budnaru, împletind emoția sa personală cu cea a rolului, rezultând astfel o explozie vocală de excepție. Aș putea spune că s-a născut o stea, dar steaua lui deja strălucește și este incandescentă pe firmamentul scenei românești. De neuitat prin prezența sa scenică, prin șarmul masculin pregnant și prin privirile sale pătrunzătoare!

Georgiana Mototolea este un alt nume sonor din vechea distribuție care, la rândul său, revine în a-i da viață obsedatei menajere și confidente a Rebeccăi, doamna Danvers. Teribil personaj, extrem de bine scris de Daphne du Maurier (pentru mine rămâne una din cele mai mari creații literare din istorie acest personaj!), foarte bine adaptat de Kunze și exemplar interpretat actoricește și vocal de Georgiana Mototolea. Un glas puternic, răsunător, cu acute bine atacate, lipsite de stridență, mai degrabă impregnate de obsesia bolnavă a acestei femei față de stăpâna sa. Postura înghețată și crispată, mâinile mereu strânse și ochii privind glacial s-au alăturat vocii sale foarte bune spre a oferi publicului un adevărat festin spectacular și vocal, înnegurat și înfricoșător.
 
Bianca Ionescu a redevenit simpatica și tranșanta Mrs van Hopper, angajatoarea tinerei femei care va deveni doamna de Winter. Cu o tehnică vocală impecabilă ce reflectă experiența scenică uriașă, cu o lejeritate dezarmantă din punct de vedere al jocului, cu o naturalețe înnăscută și cu un glas impresionant, Bianca Ionescu ne-a prezentat o variantă foarte glam-Broadway, asezonată cu mult umor a acestei demi-mondene lipsite de bariere manieristice. Un alt regal artistic îndelung aplaudat și ovaționat de public.
 
Amelia Antoniu este una dintre figurile noi din spectacol, preluând plăcutul rol al Beatricei Lacy, sora lui Maxim și prietena (singura!) actualei doamne de Winter. Cu blândețea și farmecul cu care ne-a obișnuit deja, Amelia Antoniu a fost, cred eu, cea mai potrivită Beatrice din tot ce am văzut până acum. Elegantă, simpatică, discretă, susținătoare a familiei, generoasă și, totuși, fermă. Acestea au fost caracteristicile întruchipate de Amelia Antoniu. Iar vocea sa cristalină și plină, în același timp, a fost foarte potrivită pentru partitura lui Levay, evidențiind-se în aria sa și duetul cu doamna de Winter.

Orest Pîslariu Ranghilof i-a dat din nou viață lui Giles Lacy, soțul Beatricei și cumnatul lui Maxim. Bonom, plin de viață, cu un parcurs scenic plin de umor, artistul a demonstrat încă o dată că este un interpret vocal deosebit și un actor caracterizat de naturalețe și asumare a personajului.
 
Cătălin Petrescu s-a întors la unul dintre rolurile sale frumoase și bine construite - Jack Favell. Personalitatea duală și slinoasă a vărului și amantului Rebeccăi a fost redată strălucit de jocul scenic plin de insinuări și subtilități exprimate prin tonalitatea vocii și gesturile subtile. Momentul său de virtuozitate, solo-ul O mână spală pe alta, a fost impregnat (asemeni doamnei van Hopper) de influențe ale vechilor musicaluri de pe Broadway, artistul aducând o notă proaspătă prin mișcarea scenică și prin interpretarea vocală aparte.
 
Daniel Andrei Găină a fost Ben, bunul și blândul paznic cu mințile rătăcite, singurul martor al modului în care a dispărut Rebecca. Artistul a creat un rol de compoziție reușit, subliniind caracteristicile personajului atât prin glasul coborât parca din altă lume, cât și prin mișcările ușor spasmodice ale corpului și prin privirile pierdute în melancolia nebuniei.
 
Florin Ganea a îmbrăcat haina lui Frank Crawley, administratorul uriașului Manderley. Cu glasu-i profund și tunător, dar cu o blândețe asumată și cu o generozitate tipică acestui personaj, Florin Ganea a fost interpretul ideal al lui Crawley, dovedind și un talent actoricesc deosebit.

Andras Demeter (colonelul Julyan), Toni Zidaru (judecătorul Horridge) și Gladiola Nițulescu-Lamatic (Mrs Rutherford) întregesc într-un mod potrivit această numeroasă și valoroasă distribuție prin prezențele și interpretările lor de excepție. Asemenea pot spune și despre Marius Meragiu, Alois Doboș și Gerry Petre, în rolurile Robert, Frith și Clarice, care au dat nota aceea de Downton Abbey atât de necesară acestei atmosfere interbelice tipic britanice.
 
Orchestra teatrului a fost condusă de maestrul și măiestrul Alexandru Ilie, unul din cei mai apreciați, și talentați dirijori români, specializat deja în genul musicalului. Și asta s-a văzut din plin în această seară, muzicalitatea și sincronizarea cu cântăreții și corul fiind exemplare, orchestra devenind, prin interpretarea partiturii, un personaj în sine. Și, da, corul și ansamblul de balet s-au aflat la nivelul cel mai înalt, alăturându-se celorlalți soliști.
 
Nu pot decât să sper că de această dată, Rebecca va rămâne mult timp, enorm de mult în repertoriu, atingând recordul Fantomei de la Operă de pe Broadway și din West End! Pentru că îi prevăd un viitor strălucit, mai ales în urma reacțiilor entuziaste și entuziasmante ale spectatorilor care au aplaudat minute în șir.

Rebecca – musical în două acte
Libretul și versurile: Michael Kunze
Muzica și orchestrația: Sylvester Levay
După romanul “Rebecca” de Daphne du Maurier

Traducere și adaptare în limba română: Ernest Fazekas
Un spectacol de Attila Béres
Coordonator Muzical: Tamás Bolba (Ungaria)
Decor: Balázs Horesnyi (Ungaria)
Costume: Rita Velich (Ungaria)
Coregrafie: Ákos Tihanyi (Ungaria)
Dirijor cor: Aurel Muraru
Asistent regie: Sorina Raluca Micșunescu
Asistent coregrafie: Rita Szuts (Ungaria), Relu Dobrin
Light design: Dreizker Jozsef (Ungaria)
Sound design: Tamas Istvan Ditzman (Ungaria)
Producător delegat general: Corina Ștefan
 
Dirijor: Alexandru Ilie

Distribuție

Ich : Alexandra Crăescu
Maxim de Winter: Florin Budnaru
Mrs. Danvers: Georgiana Mototolea
Jack Favell: Cătălin Petrescu
Frank Crawley: Florin Ganea
Ben: Daniel Găină Cojuharov
Edythe Van Hopper: Bianca Ionescu-Ballo
Beatrice Lacy: Amelia Antoniu
Giles Lacy: Orest Pîslariu-Ranghilof
Colonelul Julyan: Andras Demeter
Judecătorul Horridge: Anton Zidaru

Roluri Secundare și Figurație:

Frith : Alois Doboș
Robert: Marius Meragiu
Mrs. Rutherford: Gladiola Nițulescu-Lamatic
Clarice: Geraldina Petre
Umbre: Oana Vâlceanu, Cristina Osiceanu, Camelia Ghiță, Bianca Flueraș
Cealaltă ,,Eu’’: Andreea Bârzescu
Ospătar: Mircea Crăciun
Umbra Rebeccăi: Marina Stanciu
Servitori în conacul Manderley: Ioana Băiașiu, Carmen Anghel, Răzvan Rusu, Alexandru Vasile

Orchestra, Corul și Baletul Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”

Credit foto: Anca Coleașă