Le petit grande opéra – Pescuitorii de perle la Bucharest Opera Festival

O, dieu Brahma! Qu’as tu fait de moi?! O, dieu Bizet! Vous m’avez ensorcelé! Bucurie în stare pură. Din nou magie. Magia muzicii, această tămăduitoare a sufletului. Balsam pentru inima și gând. Și fericirea de a vedea un spectacol de operă complet și complex, frumos. Frumos estetic, frumos intelectual, frumos spiritual. Pentru mine, în acest moment, atât de necesar. Pentru că vorbim de un spectacol care împreunează toate artele, și toate emoțiile, și toate sentimentele. Les Pêcheurs de Perles de Georges Bizet, de la Teatrul Național De Operă Și Balet „Oleg Danovski”, din Constanța, este prilej pentru tânărul regizor Ștefan Munteanu să-și expună ideile deosebite într-o montare (foarte) coerentă, bine construită și argumentată prin toate alegerile regizorale.

Fără găselnițe, cu o simplitate dezarmantă, împletită cu ingeniozitate (a se vedea finalul în care binele și generozitatea înving, în completă opoziție cu varianta arhicunoscută în care Zurga se lasă anihilat de brahmanii și poporul furioși). În plus, faptul că regizorul semnează și scenografia contribuie la coagularea unei imagini de ansamblu a acestui spectacol clasic în modernitatea sa și modern în clasicitatea lui. O perlă uriașă, simbol al prosperității populației de pescuitori din Ceylon, tronează, prinsă într-o mare plasă, deasupra tuturor pe tot parcursul desfășurării acțiunii. Ca o amenințare a puterii divinităților hinduse, dar și ca o promisiune de bogăție sufletească viitoare. De aici, poate, și legătura pe care Ștefan Munteanu a făcut-o cu finalul inedit (și curajos, aș putea spune). În rest, o scenă aproape goală, în care într-un singur tablou apar câteva coloane care doar sugerează elegant și discret credința hindusă atât de prezentă și pregnantă în opera lui Bizet. În completarea frumoasă a acestor idei vin costumele deosebite și în ton cu subiectul și viziunea regizorală, create chiar de Daniela Vlădescu, managerul operei constănțene. Cu bun gust și rafinament, subliniind caracterul populației din Ceylon, acestea redau prin colorit și materialele folosite atmosfera vibrantă, intensă tipică zonei geografice respective.

Cât despre soliști… ce ar mai putea fi de spus și nu au făcut-o ei înșiși prin talentul lor?! Ei bine, o să spun câte ceva, totuși. Laura Eftimie este una din marile voci de soprană din România. Cu un glas cald, dulce, cu o lejeritate uimitoare a trilurilor și cu un control măiestrit al cadențelor (atât de necesare într-un rol precum Leïla), dar și cu sonoritățile acelea de clinchet cristalin, Laura Eftimie face parte din galeria artiștilor care oricând ar fi mai mult decât bineveniți pe scenele din întreaga țară și pe care mi-o doresc în La Traviata (și nu numai) la București. Ah, și să adaug neapărat și faptul că este un om excepțional de frumos, cu un caracter exemplar! Apoi, Doru Iftene, acest tenor cu o voce eroică, puternică, plină și, totodată, catifelată precum briza proaspătă a Oceanului Indian. Câtă pasiune, câtă ardere scenică, câtă dăruire - aspecte observate din plin în celebrul duet cu Zurga, dar și în cel cu Leïla ori în la fel de cunoscuta romanță „Je crois entendre encore”! Adăugați la acestea o prezență scenică impunătoare, emanând o masculinitate elegantă și neagresivă și veți avea tabloul complet al acestui artist constănțean deosebit. Marius Eftimie se înscrie și el în această galerie de interpreți vocali cu nesecate izvoare de talent și pasiune pentru cânt. Glasul său ferm, dar îndulcit adeseori de tonalități luminoase în profunzimea lor sonoră, face ca rolurile interpretate de el să se transforme într-o experiență artistică aparte. Din nou, duetul cu Nadir din primul act devine mijloc de etalare a calităților vocale ale baritonului, iar aria „O, Nadir” i-a permis să demonstreze faptul că a reușit sondarea psihologică a acestui personaj atât de ofertant, aspect observat în interiorizarea jocului de-a lungul interpretării vocale. Daniel Pascariu m-a bucurat, ca de fiecare dată, cu prezența sa scenică impunătoare (de data asta chiar înfricoșătoare, conform rolului temutului preot brahman, Nourabad). În plus, vocea sa de bas-bariton îi dă prilejul de a ne oferi adevărate pagini muzicale tunătoare. De asemenea, ținând cont de faptul că în ultimul timp l-am descoperit și ca actor, am urmărit jocul scenic îndeaproape putând observa că a reușit să împletească de minune harul vocal cu cel actoricesc.

Orchestra teatrului constănțean a sunat incredibil de bine, de curat, devenind un personaj principal, dar fiind mereu alături de soliști, neacoperindu-i. Și asta datorită maestrului dirijor Tiberiu Dragoș Oprea , un adevărat magician al baghetei, atent la fiecare silabă cântată de soliști, urmărindu-i în detaliu, menajându-i, dar totodată motivându-i să ofere tot ce au mai de preț - vocile lor de aur. Ansamblul de balet al TNOB „Oleg Danovski” s-a ridicat la nivelul așteptărilor, oferind câteva momente cu adevărat fermecătoare (solo-urile celor trei alter-ego-uri ale protagoniștilor, dar și ansamblurile cu mișcări inspirate din teatrul de dans indian), sub atenta îndrumare și în inspirata coregrafie a maestrului Horațiu Cherecheș, care a știut să echilibreze partea de dans oriental cu cea de balet clasic. Nu în ultimul rând, corul operei din Constanța, a fost mai mereu prezent pe scenă, de la fulminantul început al spectacolului când au desfășurat frânghiile unui vas până la finalul catastrofal al înghițirii lor de flăcările puse de Zurga. Toate momentele de ansamblu au sunat impecabil, dar au oferit și o notă specială prin faptul că membrii corului au devenit ei înșiși actori, subliniind teatralitatea dusă la limita cea mai de sus (și cea mai interesantă) a acestui spectacol atât de simplu în complexitatea lui și atât de complex în simplitatea sa.

Nu pot decât să spun din nou că am plecat de la Opera Națională București, după a patra seara de Bucharest Opera Festival, cu un preaplin sufletesc și cu bucuria de a redescoperi iar și iar ce ansamblu valoros se afla în orașul de pe malul mării, în anticul Tomis, izvor al nesecatului talent artistic! Așteptând cu nerăbdare următoarea întâlnire cu acești artiști de excepție, vă las să savurați câteva fotografii din spectacol, precum și două instantanee cu doi oameni dragi - Laura Eftimie și Adrian Pîrlea (tânăr artist pe drumul spre afirmare pe care va recomand să-l urmăriți cu atenție și interes, așa cum vă îndemn să faceți cu toți interpreții de la Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța). Bonne nuit a tous!

Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”

PESCUITORII DE PERLE de G. Bizet
Dirijor:  Tiberiu Dragoș Oprea
Maestru cor:  Adrian Stanache

Nadir
Doru Iftene

Leila
Laura Eftimie

Zurga
Marius Eftimie

Nurabad
Daniel Pascariu

Soliști Balet
Bogdan Bârsănescu
Cătălina Iliescu
Carlos Alvarado

---

Credit foto: Opera Națională București