Republika Kritica
  • Acasa
  • Cine suntem?
  • Rubrici si articole
    • Muzici si miscari
    • Din teatru adunate
    • Literare si literati
    • De vorbă cu...
    • Loggia cu filme
  • Ganduri, pareri, poezii
  • Stiri cu dichis

"La Traviata" per sempre

5/23/2022

0 Comments

 
Picture
Nu ai cum sa nu iubesti capodopera absoluta si suprema a lui Verdi si a operei, in general - “La Traviata”! Nu ai cum sa nu fii fermecat de la primele acorduri atat de delicate de povestea atat de emotionanta spusa prin muzica a Violettei Valery, varianta italiana a Margueritei Gautier (sau, pe numele sau real, Marie Duplessis). Ascultand si reascultand Traviata am remarcat atatea si atatea subtilitati in partitura, prin care Verdi a vrut si a reusit sa surprinda si sa sublinieze trairile frumoase, triste, de bucurie, dramatice prin care trec personajele sale. In plus, comparand aceasta opera cu toate celalalte ale lui, imi e foarte greu sa gasesc asemanari sonore sau de structura dramaturgica intre ele. Dupa umila mea parere, consider ca “La Traviata” e absolut unica, atat in panoplia componistica verdiana, cat si in cea generala, a istoriei operei. Iar in aceasta seara, la Opera Națională București, am asistat la o reprezentatie plina de emotie a acestei capodopere.
Invitata serii, vedeta spectacolului, a fost Luiza Fatyol. Recunosc ca azi am ascultat-o pentru prima oara, dar am fost fermecat imediat. O voce atat de calda, de dulce, o maestra a delicatetii si a unor pianissime care te lasa pe tine, ascultator, fara grai, soprana romanca a demonstrat din plin de ce este unul din numele prezente pe scenele europene. Glasul ei omogen, curat, catifelat, imbinand caracteristici de coloratura (in primul act), cu accente de soprana dramatica (in al doilea act) si culminand cu sfasierea sufleteasca din ultimul act a impresionat in mod deosebit. Cat de frumos si miscator a fost acel “Addio del passato” cu pianissimele finale atat de asteptate. Nu in ultimul rand, am putut admira si talentul actoricesc al Luizei Fatyol, dezvaluindu-se astfel o Violetta plina de nuri, dar si foarte hotarata, controlandu-si extrem de bine existenta si deciziile. Alaturi de ea ar fi trebuit sa il aplaudam pe tenorul Ovidiu Purcel, care insa nu a mai putut fi prezent. In schimb, m-am si ne-am bucurat in mod deosebit de prezenta lui Alin Stoica in rolul lui Alfredo Germont. Nu e prima oara cand il urmaresc si ascult pe acesta in “La Traviata”. Astazi, insa, parca a fost o incununare a interpretarilor sale de pana acum. Intotdeauna am apreciat enorm timbrul sau dulce, plin, tehnica sa foarte buna, emisia bine controlata.
Picture
Fie ca vorbim de duetul din primul act, de aria din cel de-al doilea ori de “Parigi, o cara” din ultimul act, Alin Stoica s-a dovedit a fi un demn si iscusit partener de scena si vocal al invitatei. O bucurie, ca de obicei, sa ii pot asculta glasul frumos si sa il urmaresc etalandu-si si atributele de actor. Trio-ul personajelor principale ale serii a fost inchis de Adrian Marcan, unul din cei mai iubiti, mai distribuiti si mai buni baritoni romani ai momentului (un preferat personal, trebuie sa recunosc). Glasul sau puternic, patrunzator, care a strapuns cu atata usurinta atmosfera din sala, ajungand pana in cele mai indepartate colturi, a dat dovada de masculinitate, conducand toate momentele sale cu gratie si eleganta. De altfel, aceastea doua sunt caracteristicile principale ale acestei voci nobile de bariton cu care ne putem mandri si noi, bucurestenii. Si asta pe langa prestanta, pe langa prezenta scenica de neuitat si talentul interpretativ de exceptie. Vreau sa amintesc, de asemenea, si evolutiile foarte bune ale celorlalti interpreti aflati pe scena astazi, solisti de marca ai operei bucurestene. Cu toate acestea, insa, ”La Traviata” este o opera dedicata aproape in exclusivitate protagonistei si, desigur, si celorlalti doi parteneri ai sai. A, desigur, nu pot uita nici bucuria de a reasculta excelenta redata de Corul Operei Nationale Bucuresti, dirijat de Adrian Ionescu si Daniel Jinga. Iar orchestra condusa de maestrul Ciprian Teodorascu a sunat omogen, chiar daca poate, in anumite momente, as fi preferat sa existe o diminuare a fortelor sonore din fosa, spre a auzi mai bine vocile celor de pe scena.
Picture
Cat despre spectacolul montat de Paul Curran, nu pot decat sa il aplaud de fiecare data cand il vad. Un concept inovator, cu o scenografie impresionanta si graitoare (superba scara imensa ce troneaza in primul act), redand atmosfera luxurianta a povestii lui Dumas si Verdi. Se observa cu usurinta “mana” unui regizor de opera din Vest, caci fiecare personaj si fiecare membru al corului a primit indicatii foarte precise, creand personaje care mai de care mai diverse si colorate. Iata, deci, tabloul acestei reprezentatii de pus la inima si suflet.
0 Comments



Leave a Reply.

    Tudor Sicomas

    Jurnalist teatral si critic de arta (si aici includ cam orice tine de acest domeniu, al frumosului, al esteticului: opera, balet, dans contemporan, pictura, muzee, manifestari artistice de tot soiul si de toate genurile). Am absolvit UNATC „I.L. Caragiale”, din Bucuresti, Facultatea de Teatru, Departamentul Teatrologie, Management cultural, Jurnalism teatral. Stiu, suna pompos. Si chiar si e, caci aici am invatat cam tot ce stiu acum – critica comparata, istoria teatrului romanesc, istoria teatrului universal si inca multe multe altele.

    Archives

    August 2024
    July 2024
    June 2024
    May 2024
    April 2024
    March 2024
    February 2024
    January 2024
    December 2023
    November 2023
    October 2023
    September 2023
    August 2023
    July 2023
    June 2023
    May 2023
    April 2023
    March 2023
    February 2023
    January 2023
    December 2022
    November 2022
    October 2022
    September 2022
    July 2022
    June 2022
    May 2022
    April 2022
    February 2022
    September 2021
    August 2021
    July 2021
    April 2021
    January 2021

    Categories

    All

    RSS Feed

  • Acasa
  • Cine suntem?
  • Rubrici si articole
    • Muzici si miscari
    • Din teatru adunate
    • Literare si literati
    • De vorbă cu...
    • Loggia cu filme
  • Ganduri, pareri, poezii
  • Stiri cu dichis