Festivalul Internațional „George Enescu” – o deschidere jubiliară

​Concertul de deschidere a celei de-a XXV-a ediții a Festivalului Internațional „George Enescu” (28 august – 26 septembrie 2021)
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor: Paavo Järvi
Solistă: Hilary Hahn
Concertmaestru: Sarah Nemțeanu
 
Ne aflăm la începutul unuia dintre cele mai mari evenimente culturale din România, Europa și de pe întreg mapamondul – ediția jubiliară cu numărul 25 a Festivalului Internațional „George Enescu”. După doi ani de la încheierea ultimei ediții a manifestării artistice în discuție, iată că publicul meloman din întreaga lume revine cu emoție, dar și cu precauție în sălile de concerte pe care festivalul le-a pus la dispoziție anul acesta unora dintre cele mai importante orchestre, dirijori și soliști ai momentului.

​Cu toate că încă nu avem o locație așa cum ar fi necesară pentru desfășurarea unui eveniment de un asemenea nivel, acest lucru nu ne împiedică totuși să ne bucurăm cu toată ființa noastră de revenire la o oarecare normalitate, spre a reîmbrățișa farmecul etern al muzicii, acest liant care ne ajută să trecem cu ușurință peste orice obstacol ne-ar apărea în cale. Sigur că se poate trăi fără artă, cultură, muzică. Dar, după cum spunea regretatul Toma Caragiu, „nu merită”. Și cum ai putea să crezi că mai poți exista fără aceste trei lucruri atunci când beneficiezi de o experiență atât de frumoasă, unică precum este Festivalul Internațional „George Enescu”? Cum ai putea tu, ca individ intelectual și civilizat, să mai ignori puterea și influența pe care muzica o poate avea asupra spiritului și creierului uman după ce ai aplaudat minute în șir performanța unor nume precum Sir Simon Rattle, Hilary Hahn, Valery Gergiev, Maxim Vengerov și alții? Am dat doar câteva exemple ale unor artiști care au fost deja invitați în cadrul festivalului și care revin și în acest an cu la fel de multă bucurie de a oferi publicului aflat la București darul inestimabil al talentului lor. Și, bineînțeles, înainte de a trece la discutarea concertului de deschidere propriu-zis, vreau și trebuie să menționez câteva persoane care fac posibilă existența festivalului, mai ales la un nivel calitativ atât de înalt. În primul rând, pentru cei care nu știu, Mihai Constantinescu, directorul general Artexim este cel care de atâta timp ne facilitează nouă, spectatorilor melomani, întâlnirile acestea neprețuite cu mari muzicieni contemporani și, datorită domniei sale, manifestarea artistică ce poartă numele geniului de la Tescani se întâmplă o dată la doi ani, indiferent de condițiile vitrege sociale sau, iată, sanitare. Chiar și în aceste timpuri tulburi, putem deci să ne bucurăm (cu precauțiile de rigoare și regulile ce trebuie respectate întru totul) de ediția jubiliară a Festivalului Internațional „George Enescu” datorită neobositei activități a implicatului și dedicatului Mihai Constantinescu. Alături de domnia sa nu pot să nu o aplaud entuziast pe Oana Marinescu, cea care asigură cu măiestrie poate partea cea mai importantă a organizării unui asemenea eveniment – comunicarea și legătura dintre festival, public și presă. Împreună cu agenția OMA Vision, Oana Marinescu se dovedește un om îndrăgostit și pasionat de marea cultură, de marea muzică, lucrând la fel de neobosită la crearea unui cadru ideal a manifestării artistice bucureștene precum Mihai Constantinescu. Desigur că, în spate se mai află foarte mulți alți oameni, tot staff-ul festivalului, fără de care nici nu am putea spera să ne bucurăm de acesta și cărora trebuie să le fim în egală măsură recunoscători pentru tot timpul și toată energia depuse întru buna desfășurare.

​Și acum, vă invit să pășiți în fascinanta lume a muzicii, a cărei ușă a fost deschisă pe 28 august 2021 de Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din București, avându-l la pupitru pe dirijorul american de origina estonă, Paavo Järvi. Începutul festivalului a avut loc, așadar, sub semnul eleganței, dar și a puterii pe care o emană stilul dirijoral al artistului. Rapsodia română în re major op. 11 nr.2 de George Enescu parcă a renăscut din punct de vedere interpretativ, apărând într-o lumină cu totul nouă de sub mișcările baghetei lui Järvi. Am simțit un suflu nou al orchestrei române dând viață din nou acestei pagini muzicale românești de un lirism și o melancolie sfâșietoare și înălțătoare. Iar sentimentul de infinit cu care s-a deschis această seară specială a continuat  din plin prin cele peste 30 de minute pe care le are Concertul în re minor pentru vioară și orchestră op. 47 de Jan Sibelius, care a avut-o ca solistă pe tripla premiată cu Grammy, violonista americancă Hilary Hahn. Încă din copilărie interpreta a fost un enfant prodige (a început să cânte cu o lună înainte de împlinirea vârstei de 4 ani) și continuă să uimească publicul de pretutindeni prin talentul său indiscutabil și prin interpretările pline de pasiune și patos. Cu atât mai mult aceste calități au fost vizibile în concertul lui Sibelius, care este marcat de o melancolie specifică țărilor nordice. De altfel, chiar de la primele măsuri ascultate, nu poți să nu te lași transportat într-o altă lume, marcată de un anumit nivel de întuneric și ceață, după care, din toată această atmosferă sumbră, se aud acordurile divine ale viorii lui Hilary Hahn care lasă să curgă de sub arcușul ei fermecat sunete fermecate. 

Delicatețea, eleganța, dar și forța interpretativă au putut fi aplaudate minute în șir de publicul aflat în Sala Palatului. În special a treia mișcare a concertului lui Sibelius a fost marcată de o virtuozitate ieșită din comun ce m-a lăsat fără cuvinte. A fost unul dintre momentele în care am regretat că, din motive subiective, nu m-am aflat în sală, fiind nevoit să urmăresc această performanță atât de specială din fața televizorului. Cu toate acestea, magia violonistei a reușit să străpungă cu ușurință ecranele reci și a adus pasiune și emoție în inimile tuturor celor ce nu au putut participa live la această seară de gală. Muzica hipnotică, inspirată din folclorul și atmosfera țării sale, a finlandezului Jan Sibelius a răsunat, deci, mai frumos și mai puternic ca niciodată datorită unei interpretări pe care cu siguranță nu o vom uita mult timp de-acum încolo. Bisurile lui Hilary Hahn nu s-au lăsat deloc așteptate, violonista oferind cu generozitate două astfel de momente solistice din creația lui Johann Sebastian Bach, demonstrând deopotrivă o tehnică impecabilă și o interpretare plină de sentiment. După un asemenea regal, seara nu putea să continue decât cu magistrala lucrare a lui Serghei Rahmaninov, Simfonia nr. 2 în mi minor op. 27, compusă de ultimul dintre compozitorii romantici între 1906-1907 și care impresionează de fiecare dată prin monumentalitate, prin dramatism, dar și printr-un soi de joacă a sunetelor în anumite părți, aspecte care au fost subliniate din plin de către interpretarea Orchestrei Filarmonicii „George Enescu” și a dirijorului Paavo Järvi. Fiecare dintre cele patru mișcări ale lucrării au luat naștere atunci și acolo, de parcă ar fi fost create pentru prima dată pe podiumul Sălii Palatului. De altfel, aceasta a fost una din calitățile serii de deschidere a festivalului – originalitatea redării unor compoziții foarte cunoscute prin intermediul unor abordări diferite (cel puțin, din punctul meu de vedere). Uriașa simfonie a lui Rahmaninov nu a fost deloc o excepție, căci armoniile sale dansante, elegante, uneori amintind de creațiile lui Ceaikovski, a subliniat și sentimentul că între Paav Järvi și orchestra bucureșteană s-a creat o strânsă legătură la nivel spiritual, că acest duo se înțelege din priviri și gesturi mai bine decât oricine altcineva. Și când vorbim de interpretarea unor asemenea lucrări muzicale, această conexiune este imperios necesară. Iar ca un adaos deosebit, trebuie amintit faptul că în fruntea ansamblului orchestral s-a aflat drept concertmaestru Sarah Nemțanu, prim-violonistă la Orchestre Nationale de France (aflată sub conducerea artistică actuală a românului Cristian Măcelaru), interpretă franceză de origine română de marcă, unul dintre numele răsunătoare ale scenelor europene.

Nu în ultimul rând, după incursiunea artistică pe care am făcut-o în cadrul concertului de deschidere a Festivalului Internațional „George Enescu”, este important să amintesc de importanța pe care o are transmisiunea în direct, gratuită, online și pe TVR 1 și TVR 3 a acestor concerte de marcă. Astfel, acest eveniment cultural atât de însemnat pentru România și nu numai poate ajunge în casele a mii, milioane de oameni de pretutindeni, în special datorită faptului că pe site-ul festivalului transmisiunile rămân valabile timp de 12 ore de la înregistrare, pentru da șansa și celor de pe alte fusuri orare să se bucure de magia muzicii. Și pentru că orice transmisiune televizată trebuie să aibă un ghid, și de data aceasta ne-au bucurat prezențele rafinate ale lui Marius Constantinescu (un excelent cunoscător al muzicii și artei, care a asigurat o prezentare bilingvă de excepție a primei părți a programului) și Cătălin Sava (care a condus cu măiestrie un consistent interviu cu Mihai Constantinescu în pauza dintre părți). Iată, deci, debutul unei perioade de patru săptămâni în care ne vom delecta din plin la București cu unele din cele mai importante creații din repertoriul muzicii clasice și culte, dar și cu cele mai multe pagini din lucrările enesciene din toate edițiile de până acum (37 de compoziții ale maestrului de la Tescani, toate interpretate doar de orchestre străine!!!). Vă doresc un festival plin de bucurii și delicii culturale!
 
 
Surse foto: Festivalul Internațional „George Enescu” (foto credit: Andrada Pavel)