Feerie muzicală și coregrafică luxuriantă într-o montare în stilul “Petipa revisited”

Cum ai putea să te obiectivezi când asiști la un basm de spectacol (sau un spectacol de basm)? Și ce strângere de inimă simți când se încheie magia pe care baletul o țese pe scenă. Și când mai vorbim și de Baletul Operei Naționale București pe scena Operei Naționale București, într-un spectacol “à la grande”, așa cum e “Frumoasa din pădurea adormită” a lui Ceaikovski, cuvintele parcă ți se împleticesc, din cauza gândurilor entuziaste care dau năvală să fie așternute.

Muzica de poveste care împletește armoniile feerice cu dramatismul tipic al celui mai fascinant compozitor rus captivează orice ascultător. Felul în care povestea se deapănă prin înlănțuirea notelor din această stufoasă partitură aproape că nu ar avea nevoie de imagini scenice - cam atât de aproape de perfecțiune este. Voi îndrăzni să rostesc o blasfemie, dar din cele trei balete ceaikovskiene, povestea Aurorei îmi este preferată din punct de vedere muzical, fiind cea mai complexă din compozițiile de balet ale lui Ceaikovski, dar și cea care surprinde narațiunea cel mai bine prin intermediul muzicii. Da, ați citit bine, nu “Lacul lebedelor” este în topul meu, ci “Frumoasa din pădurea adormită”. Partitura este cu mult mai diversă, datorită multitudinii de personaje care o populează și care face și ca acest balet să fie printre cel mai greu de montat (asta și din cauza unor efecte speciale, a unei scenografii spectaculoase si grandioase). Totul în această creație respiră opulență artistică (de bun gust!) - de la bucățile muzicale extrem de dansante (inspirate de armoniile tipice secolului al XVIII-lea) și luxuriante la libretul încărcat de personaje fantastice și ajungând până la plasarea acțiunii de-a lungul unui secol, pornind din epoca lui Ludovic al XIV-lea și încheind cu cea a nepotului său, Ludovic al XV-lea. O asemenea capodoperă merită, deci, o montare pe măsură. Și cea realizată de Vasily Medvedev și Stanislav Feco la ONB întrece orice așteptări. Fiind o adaptare cât se poate de fidelă versiunii originale a lui Marius Petipa, spectacolul de față păstrează aproape în întregime uriașă partitură a lui Ceaikovski, operându-se doar câteva tăieturi necesare pentru economia reprezentației, dar neștirbind cu absolut nimic frumusețea și maiestuozitatea baletului.

Scenografia, costumele și luminile realizate de Pavol Juráš fac parte din viziunea aceasta grandioasă concepută de Medvedev și Fečo. Decorul astfel creat pe scenă ONB reflectă și readuce în atenția publicului eleganța și măreția curții franceze din secolele al XVII-lea și XVIII-lea. Costumele redau cu minuțiozitate aceste două epoci glorioase în care baletul s-a născut și a înflorit (să nu uităm ca Regele Soare a fost cel la a cărui curte au apărut printre primele spectacole de balet clasic) prin detaliile foarte bine și atent lucrate, recreând parcă scene întregi din tablourile baroce ale lui Fragonard (mă gândesc acum la fundalul de pădure din actul al doilea, dar și la imaginea ansamblului de balet din deschiderea celui de-al doilea tablou al primului act, în “Valsul florilor”, unde doamnele și domnișoarele poartă acele coșuri cu flori și acele pălării cu borul ușor ridicat în lateral). În plus, vestimentația unor personaje precum zâna cea rea, Carabosse, a zânei celei bune, Liliac, a regelui și reginei stau și ele mărturie a anilor 1600-1700, prin eleganță, prin ornamentele plasate pe cap (pene, diademe, coroane). Toată această atmosferă idilică este evidențiată și prin light design-ul feeric ce duce spectatorii în inima acestui basm muzical și dansant atât de iubit.

---

Deși reprezentat foarte rar (înainte de seara trecută, a mai existat o altă reprezentație în 2022), “Frumoasa din pădurea adormită” umple mereu sălile. Și asta se datorează și ansamblului Baletului ONB, dar și soliștilor și prim-soliștilor care se află mereu la cele mai înalte niveluri artistice. În cazul spectacolului din 21 februarie, rolurile principale au strălucit parcă și mai mult datorită Cristinei Dijmaru (ce Aurora diafană și elegantă, parcă plutind, nu pășind, cu o stăpânire exemplară a tehnicii dificile a rolului) și lui Bogdan Cănilă (un Prinț Désiré fermecător, la care am remarcat, ca de fiecare dată, săriturile cu detentă, aterizările line și rafinamentul gesturilor și a interpretării). Trebuie să subliniez și faptul că între cei doi, care sunt și parteneri de viață, nu doar de scenă, se leagă o chimie aparte, așa cum este și de așteptat, aspect ce face totul cu mult mai credibil și susținut din punct de vedere dramatic. Alături de ei, Rin Okuno, în rolul bunei zâne Liliac, a demonstrat o virtuozitate și o delicatețe așa cum o face de fiecare dată, evidențiindu-se și în momentele de pantomimă. Iar antagonistei Carabosse i-a dat viață magistral Vlad Toader, în acest rol de caracter, în travesti și contre-emploi care fascinează prin momentele de mare expresivitate dramatică, nefiind un rol de virtuozitate tehnică, ci de una actoricească. Cu adevărat o bucurie au reprezentat-o și cele patru pietre prețioase - excelenți și aproape de perfecțiune prin sincronizarea mișcărilor Stefano Nappo și Federico Ginetti, expresivi și “on point” Maxime Latapie și Erina Yoshie (la debut) - , apoi duetul Prințesa Florina-Pasărea Albastră (excelenta Marina Gaspar intr-o interpretare memorabilă, etalând precizie și finețe, dar și magistralul Hibiki Tsukamoto, acest maestru desăvârșit al salturilor, amintind oarecum de celebrul Nijinski în același rol). Au urmat reîntâlnirea cu Cristian Șușu (un foarte bun interpret al Lupului, îmbinând tehnica cu expresivitatea și umorul) și Maria Sole Bartolini (un debut remarcabil în Scufița Roșie, subliniind de minune frica față de Lup și candoarea fetiței pierdute în pădure), dar și cu Diana Gal cu o interpretare ireproșabilă a Pisicii Albe, mai ales prin acele repetate “saut de chat”, la care a răspuns cu măiestrie Motanul Încălțat al lui Sergiu Dan. De asemenea, cele cinci zâne din Prolog au creat o imagine armonioasă, fiecare evoluând atât în variațiunile solistice, cât și în momentele de ansamblu în mod exemplar: o frumoasă și elegantă Zână a Candorii a fost Margaux Chesnais; o delicată și precisă Zână a Făinii a fost Kana Arai; foarte atentă la tehnica variațiunii complexe a fost Adina Manda în debutul său remarcabil în Zâna Firimiturilor; o interpretă cu mare virtuozitate a fost Diana Gal în sprințara și rapida variație a Zânei Canarului; și, nu în ultimul rând, un exemplar debut a avut și Octavia Cristea în Zâna Vigorii, etalând forță interpretativă și siguranță a mișcărilor. Au întregit tot acest tablou Alexandra Gavrilescu (Regina), Virgil Ciocoiu (Regele - debut), Mircea Ioniță (Catalabutte), Aibek Ryskulbekov (Asistentul lui Catalabutte) prin prezențele lor scenice expresive în momentele de pantomimă, dar și Arata Yamamoto, Egoitz Segura, Alexandre Plesis și, din nou, Sergiu Dan interpretând rolurile celor patru Prinți pretendenți la mâna Aurorei și care i-au fost parteneri pe măsură în acel splendid “Adagio de la rose”, în care Cristina Dijmaru și-a etalat delicatețea îmbinate cu tehnica, stârnind ropote de aplauze.

Întregul corp de balet s-a prezentat exemplar, demonstrând faptul că Opera Națională București se poate mândri cu unul din cele mai armonioase și profesioniste astfel de ansambluri din Europa. Desigur, meritul merge și către maeștrii de balet Raluca Ciocoiu, Virgil Ciocoiu, Lăcrămioara Proca, iar lor li s-au alăturat exigenții maeștrii care s-au ocupat de soliști - Adina Tudor, Laura Blică-Toader, Gabriela Popovici, Virgil Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu. Alături de balerinii angajați ai operei, publicul a avut ocazia să se delecteze și cu prezența fermecătoare a elevilor Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București (admirabilă evoluția lor în Valsul florilor), dar și cu cea a câtorva elevi din cadrul Studioului de Balet pentru Copii și Tineret al Operei Naționale București (coordonați excelent, ca de obicei, de Magdalena Rovinescu, neobosita, inspirata și apreciata profesoară de balet a celor mai mici artiști). Orchestra operei, deși a avut foarte ușoare decalaje, a fost totuși prezentă mai mult decât un acompaniator, îndeplinindu-și menirea de povestitor prin muzică a povestii de pe scenă și acest lucru i se datorează celui despre care susțin că este cel mai bun dirijor de balet român actual - Ciprian Teodorașcu, cel care în fiecare secundă urmărește balerinii spre a-i ajuta din punct de vedere muzical să-și ducă la capăt rolurile la cel mai înalt nivel artistic.
 
Trebuie să îi mulțumim lui Alin Gheorghiu, acest neobosit director al compartimentului de balet, căci a readus în stagiune unul dintre cele mai frumoase, ample și complexe spectacole din repertoriul ONB. Cu speranța că vom vedea din ce în ce mai multe programări ale acestei montări, dar și ale altora atât de îndrăgite, vă invit să urmăriți programul Operei Naționale din București spre a nu rata nicio reprezentație atât de balet, cât și de operă.

---

Frumoasa din pădurea adormită
balet în 3 acte și un prolog
de Piotr Ilici Ceaikovski
 
Regia și coregrafia Vasily Medvedev și Stanislav Fečo

Decor, costume și lumini Pavol Juráš

Dirijor: Ciprian Teodorașcu

Prințesa Aurora:
Cristina Dijmaru
Prințul Désiré:
Bogdan Cănilă
Zâna Liliac:
Rin Okuno
Carabosse:
Vlad Toader
Rege:
Virgil Ciocoiu – debut
Regina:
Alexandra Gavrilescu
Catalabutte:
Mircea Ioniță – debut
Asistent  Catalabutte:
Aibek Ryskulbekov– debut
Zâna Candorii:
Margaux Chesnais
Zâna Făinii:
Kana Arai
Zâna Firimiturilor:
Adina Manda – debut
Zâna Canarului:
Diana Gal
Zâna Vigorii:
Octavia Cristea – debut
Patru prinți:
Sergiu Dan, Arata Yamamoto – debut,  Egoitz Segura, Alexandre Plesis
Doi vânători solo:
Alexandre Plesis, Maxime Latapie
Prințesa Florina:
Marina Gaspar
Pasărea Albastră:
Hibiki Tsukamoto – debut
Patru pietre prețioase:
Erina Yoshie – debut, Maxime Latapie, Stefano Nappo, Federico Ginetti
Pisica albă:
Diana Gal
Motanul Încălțat:
Sergiu Dan
Scufița Roșie:
Maria Sole Bartolini – debut
Lupul:
Cristian Șușu

Maeștri repetiții soliști: Adina Tudor, Laura Blică-Toader, Gabriela Popovici, Virgil Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu
Maeștri repetiții ansamblu: Raluca Ciocoiu,Virgil Ciocoiu, Lăcrămioara Proca

Cu participarea Orchestrei și a Ansamblului de Balet ale Operei Naționale București, a elevilor de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, București și a elevilor din cadrul Studioului de Balet pentru Copii și Tineret al Operei Naționale București