Contemporaneizarea Antichitatii

Contemporaneizarea antichitatii… asta a fost titlul care mi-a aparut in fata ochilor dupa spectacolul din seara asta de la Apollo111 Teatrul. “Medea’s Boys”. Un spectacol cum nu am mai vazut in Romania. Un spectacol care pentru unii poate fi cel putin incomod din mai multe puncte de vedere si pe care poate pe altii chiar i-ar scandaliza. Un spectacol care m-a incantat si m-a uns la suflet, pentru ca am vazut ca se poate si altfel si la noi. Ca exista inca speranta in arta regizorala si ca Andrei Măjeri e unul din numele care pot duce mai departe si pot chiar transforma spectacolul de teatru.

“Medea’s Boys” vorbeste despre angoase, despre frici, despre misoginismul si patriarhatul care au facut din Grecia Antica o mare putere culturala si politica. “Medea’s Boys” demonstreaza intr-un mod cat se poate de natural actualitatea si universalitatea marilor mituri si tragedii antice. Un text care imbina ingenios fragmente din piesa lui Euripide, “Medea”, limbajul poetic al acestuia cu unul extrem de frust, contemporan, fara perdea al tinerilor Argonauti care, in viziunea lui Măjeri, sunt o gasca de tineri rupti spiritual de tatii lor celebri, dar indiferenti, si care isi gasesc refugiul in femei, bautura si droguri. Suna cunoscut?! Nu stiu cati dintre cei care vor citi gandurile astea au fost deja la spectacol sau cati vor merge, dar eu unul am fost impresionat de frumusetea acestuia, de modalitatea excelenta de a pune in valoarea un urias text antic si de a-l aduce atat de aproape mai ales de publicul tanar de azi. As indrazni sa spun ca vorbim chiar de un manifest al acestui regizor foarte rafinat, extrem de cultivat si cu un excelent simt al transpunerii scenice care incearca sa isi faca spectatorii sa se intoarca spre marile texte, spre marea cultura. Dar o face intr-un mod cat se poate de inovator si de atractiv pentru cei cu inima si mintea deschise.

Distributia aleasa de Andrei Majeri pare ca a fost gandita si intoarsa pe toate partile, astfel ca fiecare dintre cei 6 actori se muleaza perfect pe rolul primit si fiecare rol se muleaza perfect pe actorul care ii da viata. Cezar Grumazescu este, pe rand, Trifos (fiul lui Dionysos) si Medea. Cata forta are acest tanar artist, ce voce patrunzatoare si cat de usor a jonglat cu trecerile dintre cele 2 registre. Si trebuie sa recunosc ca nu este deloc usor pentru un barbat sa des viata unui personaj feminin de talia Medeii, mama care isi ucide pruncii. Alexandru Ion s-a transformat neasteptat, alternand intre masculinitatea extrema si misoginismul lui Iason, “coolness”-ul lui Esculap si momentele de feminitate pe care si le-a asumat si le-a redat uimitor de natural. Alex Mirea, unul din cei mai expresivi si profunzi actori din foarte tanara generatie, a fost sensibilul si visatorul Myros, fiu al lui Hermes, indeletnicindu-se cu astrogramele si admirarea lui Trifos. Pe de cealalta parte, actorul a preluat si rolul unuia dintre cei doi copii ai Medeii, creand momente de puternic dramatism.

Vlad Ionuț Popescu este Gyros, fratele lui Myros, un mic bufon cu un repertoriu de glume foarte misogine si foarte slabe (asa cum i se reproseaza de cateva ori). Aparitia sa in care inocenta se impleteste cu un soi de perversitate prin care se apara de propriul trecut, il ajuta sa creeze un personaj memorabil. Impreuna cu Alex Mirea, Iont Popescu contribuie si la momentele dramatice, interpretand si el unul dintre copiii Medeii. Alex Chindris este o prezenta cat se poate de fascinanta si necesara in acest tablou oarecum sumbru. Isi schimba si el “hainele” personajelor, incepand prin a fi un Orfeu jucaus, usor afemeiat, dar si obsedat de unica figura feminina a Euridicei, dupa care se transforma in cateva scene in Creusa, noua sotie a lui Iason, momente in care smulge cateva zambete. Florin Aioane primeste si el mai multe roluri, dintre care cel mai important este cel al lui Eufemus, proprietarul barului in care se petrece intreaga actiune, un tanar fiu al lui Poseidon care este (culmea!) ingrozit de apa. Apoi, devine Creon, tatal Creusei si socrul lui Iason, un parinte care incearca sa isi ocroteasca cu orice pret fiica amenintata de furia Medeii.
Scenografia semnata de Irina Chirila transforma spatiul scenic al Teatrului Apollo in barul sus-mentionat, in mijlocul caruia troneaza o replica a celebrei corabii a Argonautilor, unde personajele dau pe gat shot dupa shot. Una din lateralele scenei este ocupata de o bara de striptease, la care evolueaza cu tehnica si precizie Alex Mirea intr-unul din momentele spectacolului. Si pentru ca am ajuns la zona de miscare, trebuie amintita si contributia lui Attila Bordás care a realizat coregrafia spectacolului ce contribuie la atmosfera plina de testosteron.
 
Nu pot sa nu subliniez si sa nu remarc tot acest concept al spectacolului in care personaje feminine sunt interpretate de barbati. Sigur, s-a mai facut, s-a mai vazut (chiar m-am dus cu gandul la celebrul “Lear” al lui Andrei Serban, cu o distributie exclusiv feminina), dar in cazul de fata am remarcat o naturalete cu care actorii si-au asumat rolurile sexului opus cu naturalete si cu un firesc incredibil, ceea ce ma face sa afirm inca o data ca viitorul teatrului romanesc arata foarte bine!