Andreea Biro pune Sighetu-Marmaţiei pe harta evenimentelor culturale - INTERVIU GĂZDUIT

De la conducerea Clubului de Artă Dramatică STAGE până la aducerea în oraş a unor spectacole de calibru, cu artişti de talie internaţională, Andreea Biro pune Sighetu Marmației pe harta evenimentelor culturale
 
Mânată de pasiunea pentru artă în toate formele sale, Andreea Biro, Preşedinte al Asociaţiei Cultura Gratia Urbis, este persoana care se luptă să transforme oraşul Sighetu Marmației într-un veritabil  pol cultural al nordului ţării. A fondat Clubul de Artă Dramatică STAGE, a readus la viaţă tradiţia balurilor debutanţilor şi tot prin strădania sa, în oraşul din nordul extrem al României, au avut loc în 2023 evenimente de marcă, precum concertul 3 Tenori Italieni, sau vernisajul expoziţiei Prospecţiuni în sfera cunoaşterii, a apreciatului pictor transilvănean Florin Olari. 

Ruxia Șandru: Cum v-aţi găsit calea spre zona în care activaţi astăzi, cea a organizării de evenimente culturale?
 
Andreea Biro: Cred că m-a găsit ea pe mine! Încă din perioada anilor de şcoală, am resimţit aproape ca pe o nevoie fizică imboldul de a mă implica în organizarea diferitelor spectacole şcolare, ajungând, la un moment dat, să fiu considerată micul regizor şi scenarist al tuturor aventurilor cultural- artistice în care, colegii mei şi cu mine, ne aruncam cu entuziasmul specific vârstei. Mai târziu, ca profesor de limbi moderne la liceul cu predare în limba maghiară Leowey Klara din oraş, am fondat Clubul de Artă Dramatică STAGE – mai ales că-mi aprofundasem cunoştinţele în domeniu atât prin cercetarea realizată în vederea susţinerii examenului de licenţă, cât şi în cadrul celei pentru gradul didactic I. Clubul – care a “crescut”, de-a lungul anilor, multe generaţii de tineri actori minunaţi, ce şi-au valorificat abilităţile dobândite, indiferent de domeniul profesional ales, a participat la numeroase concursuri şi festivaluri de teatru, obţinând (la Dramaland, în Cluj, spre exemplu) premii valoroase. De la micii mei actori curajoşi a venit pentru prima dată şi ideea readucerii la viaţă a tradiţiei balurilor debutanţilor, evenimente fastuoase care au dat culoare şi spirit burgurilor transilvane până spre finalul perioadei interbelice. Primele dintre cele organizate de noi au fost încercări – reuşite, spun eu! – de căutare a unei identităţi care să poată gestiona mesajul pe care doream să-l insuflăm tinerilor aflaţi la graniţa dintre copilărie şi maturitate. Intitulate generic “Viaţa-i un bal, danseaz-o!”, fiecare dintre aceste evenimente a avut o temă bine stabilită, iar tot ceea ce s-a văzut, s-a circumscris acesteia. Ediţia cu numărul 2 a avut ca temă “Spărgătorul de nuci” – ocazie cu care, noi, cei de la STAGE am adus în Sighet, pentru prima oară după mai bine de 35 de ani, balet clasic! Desigur, acest lucru nu l-am fi putut realiza fără ajutorul unor oameni minunaţi, care sunt azi prietenii mei de nădejde, ai mei şi ai culturii sighetene.

R.Ș: Care a fost primul spectacol oferit publicului din Sighetu Marmației?
 
A.B.: Îmi amintesc cu drag că, într-o vară, clubul STAGE a fost invitat să pună în scenă una dintre producţiile sale în cadrul Festivalului Medieval Aeternus Maramorosiensis. Am prezentat atunci o prelucrare după Povestiri despre Matei Corvin, a maestrului Ovidiu Pecican. A fost locaţia şi contextul perfect pentru o piesă de teatru care avea drept set-up meleagurile Clujului de secol XV şi momentul în care am realizat că îmi doresc să fac pasul către, să-i spunem aşa, liga mare. După aceea ofertele şi proiectele pot să spun că s-au ţinut lanţ, practic nu era lună în care să nu apară ceva nou, ceva incitant, iar actorii mei au spus, de fiecare dată „Let’s do it, teacher!”. Copiii şi tinerii au acea splendidă candoare care îi face să vadă lumea în tuşe mult mai luminoase decât noi, iar pentru mine, ca profesor, să-i văd atât de implicaţi, e pur şi simplu înălţător!
Totuşi, primul spectacol… mare oferit concitadinilor mei a fost, fără doar şi poate “Simfonia iubirii – Eugen Doga şi muzica sa”. Acel moment din vara lui 2020 este important din multe puncte de vedere: pentru că a cimentat colaborarea mea cu Opera Vox, punând astfel Sighetul pe harta marilor turnee ale companiei, pentru că a consfinţit apariţia Asociaţiei Cultura Gratia Urbis, pe care am fondat-o împreună cu sora şi soţul meu şi care a gestionat toate proiectele mele de atunci încoace, în fine, dar nu în ultim rând, pentru că mi-a demonstrat că pot să adun laolaltă 450 de oameni dornici de muzică clasică şi cu apetit pentru cultură urbană, pentru care a fost suficient cuvântul meu, asigurarea mea că, da! Maestrul Doga va fi prezent la Sighet!

R.Ș: Dar spectacolul care v-a adus cea mai mare împlinire sufletească?
 
A.B.: E greu de ales unul singur… Cert e că, în timpul organizării şi desfăşurării unui spectacol, mereu acela pare cel mai important! Ar putea, deci, să fi fost « Spărgătorul de nuci » – mai ales că a avut parte de recenzii excelente şi a facilitat apariţia unui soi de brand local, în ce priveşte balurile debutanţilor. Dar, după cum spuneam mai devreme, prezenţa lui Eugen Doga în micul meu orăşel a fost, mai apoi, de natură a ridica ştacheta şi de a mă responsabiliza faţă de publicul, dar şi de partenerii mei. Au urmat câteva proiecte de teatru, de mai mici dimensiuni, dar la fel de frumoase, în parteneriat cu companii din ţară, dar şi din Ungaria. Mai apoi, prietenii mei minunaţi de la Opera Vox au venit cu propunerea să aducem baletul « Carmen » la Sighet ; a fost o provocare uriaşă, pentru că aici, la noi, nu există în prezent o sală de spectacole funcţională, de mari dimensiuni, deci a trebuit să montăm spectacolul – ca şi cu alte ocazii – într-o sală de bal, având sprijinul patronatului de acolo şi bunăvoinţa inepuizabilă a partenerilor !
Cu fiecare din aceste spectacole am crescut, am evoluat, atenţia publicului faţă de propunerile noastre a crescut şi ea – chiar dacă nu e uşor să plasezi câteva sute de bilete, fără un punct fix de vânzare şi cu neajunsurile generate de vânzarea online către persoanele mai în vârstă. Dar, aşa cum spun de multe ori, management privat în cultură poate exista şi în oraşele mici, dacă cei care i se dedică sunt suficient de motivaţi să nu renunţe la prima/primele (!) lovituri venite din partea celor obişnuiţi doar să întindă mâna spre puşculiţa statului.
Emoţia cea mai recentă a fost, desigur, în luna mai a acestui an, prilejuită de aducerea la Sighet a grandiosului spectacol « Trei tenori Italieni », o producţie care a uimit şi încântat o ţară întreagă ! Notorietatea la nivel mondial a numelor care au făcut capul de afiş pur şi simplu nu mai lasă loc de îndoială cu privire la seriozitatea propunerilor culturale care vin, către mine din partea partenerilor mei de la Opera Vox, iar către sigheteni din partea mea!
O spun fără urmă de falsă modestie: a fost sublim, iar eu m-am simţit parte activă din angrenajul perfect care a adus sublimul pe scena sigheneană!

R.Ș.: De câţi ani desfăşuraţi activităţi culturale în Sighetu Marmației?
 
A.B.: Asociaţia Cultura Gratia Urbis este… tânără, dar activitatea mea în domeniu depăşeşte, dacă e să luăm în calcul toate tipurile de proiecte asumate de-a lungul timpului, 15 ani. Vorbim aici nu doar de proiecte proprii, ci şi de colaborările cu prieteni culturali din diferite sfere de activitate specifică : draga mea Cristina Kovy, profesor coregraf, fondatorul clubului Mini-maxi D.C, alături de care am avut onoarea să particip la organizarea unor concursuri naţionale de dans sportiv de formaţii – o muncă titanică, dar care pune în prim-plan copilul, deci merită pe deplin !, doamna Lia Stan, un veritabil artist vestimentar, alături de care pregătim nişte surprize pentru anul următor şi -  l-am lăsat intenţionat la final pe cel mai nou prieten al meu şi al Cultura Gratia Urbis -  pictorul Florin Olari, care are în prezent deschisă la Sighet, în spaţiul elegant şi prietenos cu artele al Centrului Cultural Pastoral Sf. Iosif Mărturisitorul, expoziţia Prospecţiuni în sfera cunoaşterii, de vernisarea căreia am avut onoarea să mă ocup cu doar două săptămâni în urmă.
 
R.Ș.: Cum simţiţi că s-a transformat publicul de când îi oferiţi constant evenimente culturale de top?
 
A.B.: Pot să afirm cu certitudine că gustul publicului sighetean s-a deschis, ceea ce era de aşteptat, pentru că noi oferim cultură urbană de calitate, pe un teren care era complet arid şi necultivat, la nivel de acţiune a entităţilor culturale gestionate de la bugetul local !  Vreau să spun că, de la un eveniment la altul, creşte numărul celor care reacţionează prompt la anunţurile noastre de pe social media, presa locală ne ajută de asemenea şi ne promovează, iar unii dintre consumatorii cunoscuţi de artă din oraş, nu doar că sunt prezenţi alături de noi de fiecare dată, dar au, fiecare dintre ei, grupul lor de oameni inimoşi şi însetaţi de frumos care îi însoţesc. Simplul fapt că acum pot vedea sau asculta aici, acasă, artişti pentru care înainte călătoreau la Baia Mare sau chiar Cluj, e un câştig enorm, iar zâmbetele lor sincere, mulţumirile lor calde, reacţiile lor din mediul online reprezintă pentru mine cel mai de încredere barometru al demersului meu !

R.Ș.: Credeţi că există un gen preferat de spectatorii din oraşul dumneavoastră?
 
A.B.: S-a insuflat de-a lungul timpului falsa idee că aici, la Sighet, dacă nu e folclor, nu… merge ! Este de netăgăduit faptul că muzica clasică, într-o accepţiune mai extinsă, aduce şi va aduce un public tot mai larg, pentru că mulţi dintre concitadinii mei nu fuseseră decât într-o prea mică măsură, sau deloc !,  expuşi la acest gen şi după ce au venit din curiozitate prima dată, au continuat să vină ! Iar acest gen de evenimente culturale, cu aura lor grandioasă, cu acel … glamour, în care avem nevoie să ne pierdem cu totul uneori, devine “genul” tot mai multora. Desigur, un răspuns pozitiv consistent am avut şi pe zona de teatru, chiar teatru interactiv de limbă engleză, sau teatru forum – pe care le dezvoltăm, ca asociaţie, în parteneriat cu clubul şcolar STAGE şi nu numai. În sfera dezbaterilor sau conferinţelor tematice, a vernisajelor, a lansărilor de carte, am încercat să aducem, de fiecare dată, şi câte un moment muzical-artistic, care să înnobileze momentul, iar reţeta prinde teren în tot mai mare măsură, spre bucuria noastră, ca organizatori.
 
R.Ș.: Prin evenimentele pe care le organizaţi ce segmente de vârstă aveţi în vedere?
 
A.B.: Dacă spun de la 5 la… 85 o să şochez, probabil, dar pentru vârsta foarte tânără, părinţii devin tot mai conştienţi că, dacă nu-i expunem pe copii la atmosfera sălii de concert sau de spectacol, nu vor înţelege nici mai târziu cum să se bucure de ea, astfel încât, da, am avut de fiecare dată părinţi cu fiii şi fiicele lor de toate vârstele, aşa cum am fost extrem de onoraţi să avem în public septuagenari şi chiar octogenari ! M-aş referi în mod expres la o doamnă foarte dragă sufletului meu, care a fost spectator fidel la fiecare dintre evenimentele noastre şi care, de curând, s-a mutat la Constanţa, la fiul dumneaei, dar sunt extrem de onorată să fiu, în continuare, destinatarul unor mesaje de felicitare generoase “Andreea, am fost să-i văd pe cei Trei Tenori Italieni aici, dar m-am gândit cu drag la tine, la ce ai făcut pentru sufletul nostru acolo, la Sighet, unde părea imposibil ! Mi-aş fi dorit să pot să-i văd când au venit la noi acasă !”

R.Ș.: Ce surprize le pregătiţi concetăţenilor pentru stagiunea de iarnă?
 
A.B.: Au fost multe idei, multe propuneri, mi-aş fi dorit să pot să spun că vom avea, în acest decembrie Regalul Vienez la Sighet, dar veşnica noastră durere – absenţa unei săli de spectacol de mari dimensiuni, funcţională, în accepțiunea secolului XXI, nu ne va permite să ţintim spre asta… cel puţin acum ! Cred cu tărie că va veni şi ziua în care acel vis, extrem de drag sufletului meu, se va împlini ! La fel cum îmi doresc un spectacol de operă, grandios, unic, de neuitat, la Sighet.
În acest moment, încercăm, împreună cu parteneri de peste hotare, să punem bazele  unui concept, care să promoveze culturi naţionale sau regionale din zone exotice, prin gastronomie, vestimentaţie, muzică şi dans şi multe alte elemente surpriză. Suntem încă în fază de proiect, dar ne dorim ca finalul toamnei 2023 să pună în scenă primul asemenea eveniment, iar atunci când acest lucru se va petrece, Cultura Gratia Urbis vă va da de ştire, bineînţeles.
De asemenea, suntem în căutare de parteneri şi sponsori pentru a extinde conceptul “Viaţa-I un bal, danseaz-o !” la nivel de oraş, ca să avem, astfel, adresabilitate către toţi absolvenţii din toate liceele sighetene. Conform tradiţiilor cercetate împreună cu elevii de la STAGE, acest lucru îşi are locul în perioada carnavalelor de câşlegi, adică înainte de intrarea în postul Paştelui. Sperăm ca începutul de an 2024 să permită organizarea acestui bal al debutanţilor, aşa cum ne-o dorim, aşa cum tinerii o merită, spre bucuria întregii comunităţi.

---

Felicitări pentru frumoasele iniţiative şi mult succes în continuare.