 Recenzie de carte Călătorie în România de Sir Sacheverell Sitwell Editura Humanitas, București, 2022 Traducere: Maria Berza Așa aș putea numi cu ușurință una dintre cele mai fascinante cărți pe care le-am citit în ultimul timp. Ajunsesem într-un punct în care eram în stadiul acela de reading burnout. Nu mai eram în stare să citesc 5 pagini pe zi. Totul în capul meu se aglomera într-o harababură indescriptibilă, nu mai aveam răbdare să dau paginile. Am luat o pauză. Doar o zi-două, până când am primit un nou volum de la mama, unul pe care îl citise și pe care mi-l și recomandase deja. Călătorie în România se numește acest volum. Este apărut la Editura Humanitas, este deja la a doua ediție și al său autor este un nobil britanic remarcabil, pe care poate unii dintre cititori îl cunosc sau poate că nu, dar care are meritul de a fi fost una dintre figurile cele mai importante și interesante din cultura britanică interbelică. Făcând parte dintr-un strălucitor trio de frați, alături de Sir Osbert și Dame Ediths Sitwell, Sacheverell a rămas în istoria europeană drept unul dintre cei mai rafinați intelectuali și cunoscători de artă din perioada sa. Călător, admirator înfocat al tuturor formelor de artă, creator al unui cerc literar, străbătând continente spre a descoperi noi lucruri frumoase, Sir Sacheverell Sitwell a ajuns, printr-o întâmplare și în draga noastră tărișoară. De fapt, nu din întâmplare, ci chiar ca invitat al prințesei Anne-Marie Callimachi, una dintre figurile importante al protipendadei românești din perioada interbelică. Și iată, așadar, că Sir Sitwell ajunge în România, într-un timp când țara noastră încă era în plină glorie, dar și în care se simțea în aer prevestirea nenorocirilor care aveau să o arunce în întuneric timp de peste 50 de ani.  Sir Sachervell Sitwell Am numit acest volum foarte frumos îngrijit de Editura Humanitas și tradus cu mare atenție la corespondențele dintre cele două limbi de Maria Berza drept „cel mai frumos ghid de călătorie în România interbelică”. Căci, la urma urmei, asta este Călătorie în România. Un ghid de excepție prin teritoriile de dincolo și de dincoace de Carpați, văzut și explicat de o persoană cu o pregătire intelectuală deosebită, un om care a călătorit în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, care a văzut nenumărate țări și le-a cunoscut sutele de tradiții diferite. Așadar, un om care a reușit să facă și o comparație între România (deja) Mare și celelalte destinații care l-au primit. Sigur că sunt multe aspecte pe care, din păcate, astăzi nu mai pot fi întâlnite și care țin de un trecut aurit demult apus. Să nu uităm că 1935 este anul în care Sir Sacheverell și-a purtat pașii timp de patru săptămâni prin orașele transilvane, bucovinene, cu trecere și prin capitală. Cu tristețe trebuie să recunoaștem că autorul a văzut și vorbește despre niște lucruri pe care nimeni niciodată nu cred că le mai poate aduce înapoi – frumusețea, rafinamentul, arta, cultura, bogăția intelectuală și materială ce au umplut granițele acestui stat între cele două războaie mondiale. În plus, regăsim între paginile cărții și numeroase referiri la modul de viață, la îmbrăcămintea și tradițiile românilor din diversele colțuri ale țării. De la evreii din Cernăuți la țiganii de tot felul din Transilvania și sudul țării, de la bucovinenii cu tradiții străbune la modernitatea traiului bucureștenilor, cartea lui Sitwell acoperă cam toate clasele sociale din Regatul românesc din anii `30. Mai mult, ni se revelează până și figura frumoasă, regală, demnă a Reginei Maria, pe care autorul a avut plăcerea să o cunoască, fiind primit de aceasta la Castelul Bran. Cu toate că Regina se afla către finalul vieții, Sir Sacheverell a rămas profund impresionat de personalitatea ei deosebită, evocând-o în cuvinte blânde și admirative: „Pentru cineva care nu o mai văzuse niciodată, chipul reginei Maria nu părea deloc marcat de boala lungă și chinuitoare din ultimele luni. Mergea încet, dar cu pas sigur, în timp ce admira numeroșii meri plantați la îndemnul ei în iarba înaltă a acestei poieni de pe malul apei. (...) La capătul unei plimbări care ar fi obosit multe persoane sănătoase, nu atât de grav bolnave cu scurtă vreme în urmă, regina Maria ne-a condus la un pavilion încântător, unde am luat ceaiul. (...) conversația, presărată cu hohote de râs, demonstra limpede că boala nu-i răpise nici spiritul și nici simțul umorului, așa cum sunt ele cunoscute din Memoriile reginei Maria, volume excepționale în felul lor pentru calități care adeseori lipsesc din scrierile persoanelor de rang înalt.” (pag. 65-66)  Regina Maria Iată, deci, unul dintre cele mai simple și, totuși, frumoase portrete ale reginei Maria pe care le-am citit până acum. O evocare venită din partea unui străin de România, din partea unui conațional al Maiestății sale, o persoană care o cunoscuse doar prin intermediul scrierilor ei, dar care subliniază și confirmă personalitatea încântătoare și puternică a acestei femei unice. În continuare, trebuie să amintesc de impactul pe care l-au avut asupra lui Sir Sacheverell bisericile și mănăstirile românești pe care a avut ocazia să le viziteze. În primul rând, acesta dedică pagini întregi celei de la Hurezi, evocând-o cât de detaliat a putut, făcând multe referiri la arhitectura bizantină și la frumusețea specială și aparte cu care această mănăstire valahă se mândrește. Apoi, îi apar semețe construcțiile bisericești din nordul Moldovei și Bucovina, dintre care o bucurie estetică specială au exercitat pentru autor vizitele la Sucevița și Voroneț. În special discuția în jurul acesteia din urmă este demnă de orice critic de artă, Sitwell făcând numeroase comparații între culorile folosite cândva la pictarea clădirilor venețiene și cele care au rezistat timpului și vitregiilor naturii pe zidurile poate celei mai cunoscute biserici din România. Din nou aduce în discuție arta bizantină și mozaicurile acesteia (spre exemplu, cel de la Ravenna), punând în balanță reprezentările arhitecturale religioase din nordul țării noastre și pe cele din Grecia ori vechiul Constantinopol. Astfel, am reușit să revăd și eu acele construcții atât de frumoase puse, de această dată, într-o nouă lumină, una la care nu m-am gândit până la citirea acestor rânduri. De asemenea, multe dintre paginile volumului Călătorie în România sunt dedicate atmosferei unice pe care autorul a simțit-o vizitând Delta Dunării, pe care o reprezintă în cuvinte atât de elaborate și frumoase, asemănând-o cu zonele orientale, cu locuri de peste mări și țări. O altă perspectivă originală asupra unui teritoriu pe care noi, românii, îl ignorăm, îl luăm de bun, ca și cum aceste frumuseți ni s-a cuveni. M-a impresionat profund în aceste fragmente dedicate deltei discuția asupra unor bătrâni călugări și asupra credinței și a religie adoptate de aceștia. De altfel, în mai multe locuri, de-a lungul cărții, am întâlnit acest interes al autorului în special în legătură cu acei reprezentanți ai unor secte creștine provenite din vechea Rusie și care și-au găsit refugiu între hotarele României. De remarcat, de altfel, faptul că Sir Sitwell face deseori paralele între țara noastră și cea care acoperă un teritoriu atât de vast, dar o face dând întâietate și importanță regatului nostru. Nu în ultimul rând, ajungând în București, autorul este impresionat de frumoasele grădini de vară și, în special, de muzica pe care o aude în toate aceste stabilimente (vorba lui nenea Iancu), de la Ionel, Ionelule... la cele mai fascinante „cântice țigănești” (ca să îl citez și pe Miron Radu Paraschivescu). Nu este singura parte în care Sir Sacheverell vorbește despre această artă, căci întâlnim adeseori pe parcursul călătoriei sale trimiteri la scrierile lui Liszt despre tradițiile muzicale ale țiganilor din Transilvania și Ungaria și aplicarea lor în viața de zi cu zi a acestora, tradiții pe care autorul le observă în traseele sale din Ardeal și pe care le comentează asemenea oricărui critic muzical și de etnologie de renume. Nici nu este de mirare, dat fiind faptul că este una dintre cele mai sclipitoare minți ale intelectualității europene din secolul al XX-lea, din păcate prea puțin cunoscut în spațiul nostru cultural. Tocmai de aceea sper că se vor descoperi și traduce mai multe dintre jurnalele sale de călătorie, dintre poeziile, eseurile și lucrări de istoria artei ale sale, căci cred că ar fi mai mult decât binevenite pe rafturile librăriilor, bibliotecilor și bibliofililor. Până atunci, însă, trebuie să ne bucurăm de acest volum împănat cu frumoase fotografii originale realizate de A. Costa, Richard Wyndham și alții care l-au însoțit pe Sir Sacheverell Sitwell în călătoria sa în România. Să ne bucurăm și de impresiile pe care țara noastră le-a exercitat puternic asupra lui (în ciuda unui mic fragment cu care nu sunt de acord, și anume părerea sa negativă legată de biserica mănăstirii Curtea de Argeș, pe care o consideră o realizare inestetică, un aspect pe care, sincer vorbind, nu îl înțeleg). Dar trecând peste această mică diferență de opinie personală, cartea apărută la Editura Humanitas se dovedește din plin a fi cel mai elegant și complet (din ce am citit până acum) ghid de călătorie al României interbelice. Vă îndemn, așadar, să procurați volumul și vă urez drum bun!
0 Comments
Leave a Reply. |
Archives
August 2024
Categories |
RSS Feed