Când inimile sunt unite prin inefabil, timpul se declară neputincios

Aroma timpului, de Núria Pradas
Volum apărut la Editura Humanitas Fiction, București, 2020
Traducere: Jana Balacciu Matei

​Rar mi-e dat să întâlnesc o carte care să mă bucure. Care să îmi producă o reală stare de fericire, de împlinire sufletească. Efectiv, să simt că atunci când sunt nevoit să o las din mână, să vreau, de fapt, să nu fac acest lucru, preferând să renunț la alte activități pentru a continua lectura. Dar iată că am avut plăcerea să-mi cadă în mâini unul dintre frumoasele și cele mai recente volume publicat de Editura Humanitas Fiction – Aroma timpului, o adevărată încântare artistică, literară, dar și din punct de vedere al unor informații noi pe care le-am descoperit devorând acest fascinant roman al parfumurilor. Am parcurs cele peste 300 de pagini cu o viteză uimitoare la care nici eu nu mă așteptam, căci incursiunea această atât de specială, de delicată și de aromată în lumea tainică a creării mirosurilor alese este precum o plimbare prin câmpurile nesfârșite de lavandă din Provence sau ca o baie plăcută de soare urmată de o ploaie caldă de vară pe țărmurile spaniole ale Mediteranei. Nu este prima oară când încerc să pătrund în universul misterios al substanțelor care dau omenirii un iz plăcut, primul roman pe care l-am citit în acest sens fiind Parfum de Patrick Süskind. Desigur, acolo vorbim despre o cu totul altă alegere literară, cu o temă ceva mai sinistră, dar care sonda același tărâm aromatic, în aceeași zonă geografică – Grasse. În Aroma timpului, însă, orașul celebru pentru parfumurile sale și, mai ales, pentru vechile mănuși frumos mirositoare pe care tăbăcarii le făceau pentru Caterina de Medici, este doar unul dintre cadrele în care se desfășoară acțiunea imaginată de Núria Pradas. Căci cuvintele ei pline de frumusețe și eleganță curg deopotrivă către Paris, dar și către Barcelona, leagănul natal al personajului principal Pablo Soto. Iar călătoria pe care ne-o propune este una presărată cu multă pasiune, cu iubire din plin și, în același timp, nelipsită de obstacole care mai de care mai dureroase și mai tulburătoare. Să nu uităm, totuși, că avem de-a face cu un roman plasat, în principal, în plină desfășurare a celui de-Al Doilea Război Mondial, în Franța ocupată de naziști, dar și într-o Spanie în care Franco tocmai preluase puterea, iar vechile familii de sorginte nobilă fuseseră obligate să dispară. În legătură cu acest ultim aspect, există undeva în mijlocul volumului un fragment foarte emoționant, în care Pablo, căutându-și o locuință în Barcelona, intră în apartamentul unor foști proprietari care fugiseră și lăsaseră totul absolut intact. Imaginile pe care autoarea le descrie și care surprind oprirea timpului într-un mod terifiant în fiecare dintre încăperi mi-a amintit cu melancolie, cu tristețe, cu furie chiar, de poveștile asemănătoare ale bunicii mele, care îmi picta în cuvinte întunecate felul în care ea și familia ei au trebuit să plece din propria casă fără aproape niciun obiect, ca urmare a instalării regimului comunist în anii de după război.

​Stilul abordat de Núria Pradas este unul ușor de urmărit chiar și de cei care nu își fac din lectură o activitate obișnuită, fără a fi facil ori superficial. Iar traducerea Janei Balacciu Matei urmărește îndeaproape intențiile literare ale autoarei, aducând cât mai aproape de sufletul și de înțelegerea cititorului aventurile lui Pablo Soto. Trebuie să subliniez aici faptul că de fiecare dată când am citit volume publicate la Humanitas Fiction, am avut bucuria și plăcerea nemăsurată de a observa că editura ne fericește cu traduceri de excepție în care cei care s-au încumetat la această bravă faptă nu întăresc deloc vechea vorbă italienească traduttore traditore, aspect nu atât de întâlnit (din păcate) și în cazul altor case de carte din România. Așadar, datorită măiestriei traducătoarei, cititorul român are parte de o lină și frumoasă călătorie prin câmpurile înflorite și parfumate provençale, dar și de promenade călduroase pe celebrele și însoritele bulevarde barceloneze. Pătrunzând în cele mai tainice colțuri ale laboratoarelor de parfumuri, autoarea ne permite o privire fugară în lumea secretă a construcției de la zero a unor celebre arome pe care femeile și bărbații, deopotrivă, și le aplică pe piele spre a trezi simțurile celor din jur, dar și pentru a naște pasiune nebănuite în sufletele celor pe care-i iubesc. 

Núria Pradas creează din tușe delicate, cu multă eleganță portrete ale unor mari personalități din universul înmiresmat pe care îl sondează. Astfel, Gabrielle „Coco” Chanel ne apare în deplinătatea puterii sale creatoare, dar alternează și cu figura tinerei ambițioase aflate la început de drum, pentru care viitoarea carieră este mai importantă decât propriile suișuri și coborâșuri amoroase. Mai apoi, Guerlain, marele gânditor al aromelor celor mai rafinate, își face apariția discret, dar totuși cu forță, astfel încât rămâne pe retina cititorului ca unul dintre personajele importante ale cărții, unul dintre cei care ajută la modelarea destinului și a drumului protagonistului. Ultimul, dar nicidecum cel din urmă, personaj real care și-a adus marea contribuție la crearea celebrului Chanel no. 5 este Ernest Beaux, „nasul” din spatele parfumului doamnei Coco, dar și maestrul indiscutabil al lui Pablo Soto, cel care îl face cu subtilitate pe acesta să-și dorească tot mai mult să pătrundă în procesul de realizare și de înțelegere al aromelor naturii. Cu toate că nu are un nume la fel de sonor precum celelalte personalități prezentate mai sus, Beaux este cât se poate de veridic, rămânând în istorie drept unul dintre cei mai importanți creatori de parfumuri francezi, cu baza la Grasse, dar cu ecouri în lumea întreagă. Toate aceste portrete sunt realizate cu atâta grație, dar și cu o documentare temeinică, oferindu-ne porți și ferestre destul de larg deschise într-o lume pe care puțini dintre noi o cunoșteau până la apariția acestui roman, dar care este cu siguranță fascinantă. De altfel, valoarea Aromei timpului stă nu doar în stilul literar desăvârșit, dar și în creionarea unor personaje cu profunzimi psihologice și emoționale impresionante. Așadar, nu pot decât să aștept cu nerăbdare următoarea apariție a unui volum semnat Núria Pradas, în speranța că voi fi din nou martorul unor povești luminoase, cutremurătoare, totodată, și a unor personalități demne de a sta alături de marile caractere din literatura universală.
 
 
Surse foto: https://humanitas.ro/, http://www.nuriapradas.com/, http://www.maestrofm.md