Cand razboiul intalneste entertainment-ul....

​39 de trepte, de John Buchan
Editura Crime Scene Press, Bucuresti, 2018
Traducere: Raluca Stefan
 
Cele doua razboaie mondiale formeaza subiectul multor volume, fie de dragoste, filosofice, politiste, de razboi in sine sau de spionaj. Acest gen din urma a facut furori inca de la aparitia sa, caci combina descrierile teribile de pe front cu misterul ce inconjoara o asemenea tema, rezultand in multe realizari literare de valoare, care au reusit sa imbine de minune entertainment-ul de calitate cu beletristica. 

​Si nu putini au fost cei care au parcurs romanele din acest gen. Ceea ce poate ca nu multa lume stie este ca spionajul a devenit parte a subiectelor din carti nu cu foarte mult timp in urma, iar unul dintre autorii deschizatori de drum intr-ale acestui domeniu a fost John Buchan, cel care cu umorul fin britanic si cu spiritul ascutit a dat posteritatii un micut, dar plin de avant si entuziasm volum – 39 de trepte.
 
Coperta din spate a editarii de la Crime Scene Press citeaza cateva idei din diferite cronici, printre care una spune: „Cartea a avut un mare succes printre soldatii britanici si australieni din transee. I-a ajutat sa evadeze putin de langa ororile din jur. Cititi-o si veti intelege de ce.” Sunt absolut convins ca scurtul roman al lui Buchan chiar a reusit sa faca aceste lucruri pentru bietii tineri aflati pe front. Spun asta pentru ca si asupra mea, care duc o viata urbana relativ linistita, a avut un impact pozitiv foarte mare, contribuind la descretirea fruntii si oferindu-mi o portita catre o alta lume, cumva paralela, in care imaginatia imi permite sa ma imaginez ca fiind oricine vreau si facand orice imi doresc. Cu atat mai mult, un asemenea aspect este important pentru cei aflati in prima linie de lupta, caci in momentele de respiro pot evada din atrocitatile comise de acest concept criminal de razboi, si se pot refugia in acele alte universuri, spre a se pazi de o foarte posibila si iminenta pierdere a ratiunii. Iata de ce continui sa consider ca, uneori, literatura de acest gen este nu doar importanta, ci vitala in anumite momente ale vietii, pentru anumite persoane si in anumite contexte. Asa cum am mai spus deja in alte articole, nu consider ca literatura politista sau de mister ar fi inferioara altor genuri. Dimpotriva, unele din cele mai citite, vandute si apreciate volume din istoria moderna a literaturii apartin acestor genuri pe care unii critici le considera nedrept ca fiind superficiale si nedemne de atentia condeiului lor.

---

​Cartea de fata se inscrie in galeria romanelor de referinta ale domeniului de spionaj in beletristica, fiind o deschizatoare de drumuri. Naratiunea realizata la persoana I urmareste cu atentie si foarte in detaliu aventurile lui Richard Hannay, un nobil britanic revenit de pe meleaguri straine in Londra natala care se dovedeste a fi si locul de unde pornesc toate neajunsurile personajului, precum si tot sirul de actiuni care il va duce pe lord intr-o calatorie prelungita si neprogramata in Scotia si, mai apoi, din nou in Anglia. O cursa contra-cronometru, pe viata si pe moarte, a carei miza este siguranta Marii Britanii, precum si triumful Europei asupra Germaniei, caci subiectul este plasat in 1914, chiar cu cateva luni inainte de inceputul primei conflagratii mondiale. Zbuciumul pe care il vom regasi mai tarziu in romane dedicate razboiului il intrezarim si in paginile romanului lui Buchan, sub forma avalansei de ganduri si idei ale lui Hannay, cel care mediteaza adesea asupra importantei rolului sau in stoparea unei posibile catastrofe universale. Se simte acea disperare a sa fata de iminenta distrugerilor in masa ale civilizatiei pe care razboaiele le atrag dupa sine. Nici nu este de mirare, tinand cont ca personajul este calit in focurile bataliilor care au insemnat razboaiele cu burii. Tensiunea specifica romanelor de spionaj este, astfel, construita gradat, cu urme profunde ale umorului subtil si fin englezesc despre care am mentionat si la inceput. Nici sentimentul de aventura pe care il dau, de obicei, romanele pentru adolescenti nu lipseste. De altfel, am avut in continuu senzatia ca ma aflu in fata unui volum de Jules Verne (mai exact, Ocolul Pamanutului in 80 de zile), caci Richard Hannay corespunde aproape perfect cu rasatul Phileas Fogg – exista chiar si un pasaj in care personajul scriitorului englez descrie modul in care clasa din care face parte ii priveste pe cei din burghezie, punct de vedere impartasit de eroul lui Verne. Cu toate acestea, miza din 39 de trepte este, asa cum am spus deja, cu mult mai grava si, in cele din urma, ca in orice exemplu literar de entertainment, „totu-i bine cand se sfarseste cu bine”, itele complicate se descurca, iar participantii descind intr-o dulce relaxare binecuvantata.
 
Romanul lui Buchan a avut un asemenea impact, incat a atras dupa sine si adaptari, fie pentru scena, fie pentru ecran, dintre care cele mai cunoscute sunt filmul lui Alfred Hitchcock The 39 Steps, din 1935, cu Robert Donat si Madeleine Carroll. Cei care au citit deja volumul si vor vedea realizarea cinematografica, vor fi probabil uimiti sa observe prezentele feminine, despre care nici macar nu este adusa vorba in carte. Cu totii stim, insa, ca mai ales in perioada aceea a Hollywood-ului, orice film trebuia sa aiba in constructia scenariului si o doza puternica de romantism, spre a atrage publicul, de aceea e bine sa privim The 39 Steps cu un ochi indulgent, ca sa ne putem bucura la maxim de una din primele capodopere ale maestrului suspansului cinematografic. O a doua adaptare care a facut inconjurul lumii si pe care am avut placerea sa o vad atat in original, la Londra (pe scena Criterion Theatre), cat si in Romania, la Teatrul Nottara (in regia regretatului Petre Bokor), este o parodie stralucitoare, plina de gaguri inteligente si umor negru tipic britanic. Autorul acestei fermecatoare comedii este Patrick Barlow, iar inovatia spectacolului face ca toate cele 139 de personaje prezente pe scena sa fie interpretate de doar 4 actori (aceasta fiind cerinta expresa a dramaturgului), iar decorul este schimbat si manuit de ei insisi. Nu este de mirare ca piesa a intrat in topul celor mai jucate si iubite 21 de spectacole in West End, unde se joaca inca din 2006 – se alatura, astfel, unor titluri precum The Mouse Trap (Cursa de soareci) si dipticul Lectia – Cantareata Cheala de la Théatre de la Huchette, din Paris.
 
Iata, asadar, cum un simplu roman de inceput de secol XX, un pionier intr-ale literaturii de spionaj si razboi, a devenit una dintre cele mai discutate si interesante carti din perioada sa si de dupa. Nu este singurul volum semnat de John Buchan, dar este, cu siguranta, cel mai cunoscut si cel care i-a adus uriasa notorietate acestui scriitor care altfel risca sa ramana un obscur nume din istoria literaturii de mana a doua din Marea Britanie. Destinul sau, insa, a fost altul si posteritatea a decis ca 39 de trepte trebuie sa ocupe un loc de cinste in galeria entertainment­-ului literar, aspect pe care il subliniaza si editura Crime Scene Press, prin editarea eleganta si care te imbie la citit si, desigur, prin traducerea profesionista si fidela originalului realizata de Raluca Stefan.

---