-scurt poem inspirat de Brancusi-cred ca alunec in marea fara intoarcere in care universul ne asaza de fiecare data orb; nu am gura, nu am ochi nu am maini, nu am degete nu am urechi, nu am creier nu am eu, nu am nimic; sunt ca tine, ca mine ca noi toti, umbre, oase fara simt ud de apa lumii; am alunecat ieri pentru ca azi nu e maine pentru ca maine nu e trecutul care sede ca o fata mare in mine; acum iar scartai picioarele in fuga spre munte ca vreau sa plec din apa care impreuneaza cerul cu pamantul; de departe fug aproape ajung astept nicicand alerg spre voi; alerg spre piscul unde muzele mortii roiesc si se rasfata in hoiturile tuturor ca mustele lui Jupiter; acum sunt uscat de apele pamantului si-ale cerului ud iar muntele m-a primit in sanul pietrelor fierbinti; privim cu toatele in jos de-aici si radem redevinind muzele vietii care sta sa nasca moartea ce ne va naste iar pe toti. Tudor Sicomas, 27.04.2021
0 Comments
|
ArchivesCategories |