Bucuria unei comedii lejere bine regizate și frumusețea simplității

Chiar și în teatru se poate aplica celebra vorbă englezească “less is more”. De fapt, cred că ar trebui să spun că mai ales în această artă acest proverb își are locul cel mai bine. Rareori se poate afirma că încărcarea actului scenic a dus sau duce la un rezultat de calitate. Și nu de puține ori am observat, mai ales în comediile care răsar tot mai des și mai multe pe scenele bucureștene, o tendință de exagerare, de îngroșare a tușelor de joc, o dorință de a sublinia anumite fraze, replici sau de a scoate în evidență aspecte ce frizează vulgaritatea. De parcă publicul de teatru nu ar fi capabil să pătrundă subtilitatea actului scenic, de parcă întreaga trupă ar dori să se coboare la un nivel inferior, în loc să încerce să creeze acea doză de entertainment (de care oricine are nevoie pe care toți ne-o dorim la un moment dat, fie că recunoaștem sau nu) ridicând nivelul intelectual prin textele alese sau prin regia adecvată unei scene de teatru și nu unui local dosnic.

Teatru la mustață are deja câteva titluri de comedie în repertoriu și toate producțiile vizionate până acum au reușit să mă convingă că, iată, se poate izbuti comicul fără vulgarități gratuite și fără a amplifica prin repetiții inutile (și de multe ori redundante) scene, replici, cuvinte, pentru simplul motiv de a smulge un zâmbet sau câteva râsete. Actorii din spectacolele produse de “Teatru la mustață” înțeleg adevăratele resorturi ale comediei de calitate, confirmând faptul mult prea bine cunoscut conform căruia acest gen teatral nu se poate face decât cu multă seriozitate, cu o profundă asumare a situațiilor și personajelor care, nu-i așa, trăiesc, de fapt, adevărate drame personale de care publicul - cu ajutorul mecanismelor comice - râde cu poftă.

O asemenea comedie cu adevărat reușită este și cea mai nouă premieră marca “Teatru la mustață” - “Perfect necăsătoriți” - o producție care marchează și debutul regizoral al unuia din fondatorii trupei, Axel Moustache, alături de care semnează scenografia și coregrafia Andreea D. Moustache. Știindu-i pe amândoi în postura de actori din celelalte producții ale companiei lor, am fost încântat să descopăr două noi fațete diferite ale acestor doi artiști. În primul rând, Axel Moustache a izbutit cu asupra de măsură să scoată în evidență comicul de situație, precum și cel de limbaj care traversează piesa de față, demonstrând că știe să dozeze aceste aspecte, echilibrând montarea prin indicațiile scenice generale, dar și prin lucrul atent cu fiecare actor în parte - munca artistică ce s-a reflectat seara trecută pe scena Sălii Media a Teatrului Național “I.L. Caragiale” din București (instituția-gazdă a multora din spectacolele companiei “Teatru la mustață”). În acord cu viziunea regizorală clară și coerentă a fost concepută și scenografia simplă, cu câteva elemente de decor bine amplasate, scena fiind împărțită inventiv în trei spații alăturate pentru a desemna trei încăperi distincte, dar și pentru a permite desfășurarea la vedere a acțiunii, uneori în paralel în câte două din aceste camere. Costumele personajelor, în special cele feminine, au pus în valoare atributele fizice ale actorilor, în timp de coregrafia, semnată de aceeași artistă care a creat și scenografia, a subliniat calitățile ritmice ale celor patru interpreți.

​Distribuția aleasă de Axel Moustache pentru debutul său regizoral a susținut la un nivel ridicat acțiunea alertă a spectacolului, fiecare dintre cei patru actori evidențiindu-se prin caracteristicele particulare. Astfel, Dima Țui a întruchipat un soț care alternează între disperarea clișeică a bărbatului însurat și exasperat deja de nevastă și efuziunile romantice față de amanta aflată întâmplător în casa familiei ca invitată a soției (momente ilare subtil conturate din punct de vedere al expresivității faciale și corporale de către actor). Comicul personajului este pus în lumină de accentele si tonalitățile diferite utilizate de Dima Țui, care demonstrează că poate aborda cu ușurință acest registru deloc facil. Alături de el, Cristina Dănciulescu completează acest cuplu disfuncțional, portretizând o soție tânără, frumoasă, pasională și seducătoare, dar nu față de soțul ei ci față de…cel mai bun prieten al acestuia. Tandrețurile tipic feminine sunt frumos și elegant conturate de mimica și prezența scenică impresionant de frumoasă a tinerei actrițe care știe, de altfel, să-și moduleze glasul și să alterneze caracterul dominant al femeii cu delicatețea și sensibilitatea tipic feminine. Un alt atu al Cristinei Dănciulescu este ușurința cu care abordează mișcările ample și pline de virtuozitate cerute de coregrafă.

Cel de-al doilea cuplu al spectacolului este format din cei doi prieteni de familie (aparent fără legătură între ei, dar care își dovedesc relația mai veche pe parcursul desfășurării acțiunii). Alexandru Nicolae se dovedește a fi un foarte carismatic și simpatic actor, cu o ușurință în a aborda roluri cu tentă “de caracter”. Expresivitatea sa este foarte evidentă, mai ales în momentele de maximă tensiune dramatică, stârnind astfel hohote de râs în câteva scene-cheie. În plus, a reușit să contureze o foarte bună relație scenică și cu cele două protagoniste feminine, alternând între exploziile de masculinitate feroce față de soția prietenului său și etalând, în același timp, o disimulată indiferență și răceală față de invitata la cină aniversară. Aceasta din urmă, prietenă a soției și amantă incognito a soțului, este rafinat interpretată de Bianca Dobre, o actriță care iese în evidență prin statură scenică impozantă, emanând feminitate și frumusețe, dar și printr-un joc natural, asumat. Scenele de maximă intensitate comică ale sale sunt în mod clar cele în care se dezvăluie treptat fosta relație furtunoasă cu prietenul familiei (un secret pe care nu-l voi dezvălui, pentru a vă lăsa bucuria descoperirii surprizelor). Eleganța, dar și seducătoare, rafinată, dar și voluptuoasă, Bianca Dobre creionează cu gust și talent imaginea unei femei educate (a se nota aluziile la dramaturgia lui Gorki sau Gogol, iscusit introduse pentru a stârni amuzament) care știe foarte bine să facă uz de inteligența sa, precum și de calitățile fizice pentru a-și atinge scopul final - aceea de a renunța la statutul de femeie divorțată și de a reintra într-o căsnicie cu bărbatul dorit (care nu este neapărat cel pe care a pus ochii inițial).

“Perfect necăsătoriți” este, așadar, un spectacol fermecător, o comedie lejeră, dar nu facilă și deloc superficială pe care îl consider o reușită personală a lui Axel Moustache, în calitate de regizor la debut. Vă invit să nu ocoliți nici Sala Media de la TNB, nici sala Teatrului Amzei (cealaltă locație unde are loc acest spectacol) atunci când vedeți titlul amintit pe afiș. Veți petrece câteva zeci de minute încântătoare, veți zâmbi, veți râde, poate veți cădea puțin pe gânduri în ceea ce privește propriile relații amoroase ori de prietenie. Însă cu siguranță nu vă veți plictisi!