Pe 1 Decembrie, la ora 16.00, la Muzeul Teatrului Național se va deschide o nouă expoziție dedicată lui Édouard de Max (1869-1924), actor român de renume internațional și societar al prestigioasei Comedii Franceze. Cunoscut pentru abordările sale inovatoare și spiritul neconvențional, Édouard de Max a avut o contribuție remarcabilă pe scena teatrului parizian în perioada Belle Époque. În continuarea vernisajului, publicul este invitat să participe la o vizită ghidată în expoziția permanentă „Regina Maria la teatru”, realizată în cadrul proiectului „Expoziție inovativă cu bunuri culturale restaurate din colecția Muzeului TNB”, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, Programul RO-CULTURA (www.muzeultnb.ro).

Cu o paletă de spectacole inedite, de la comedia „O noapte furtunoasă” la concerte de Crăciun susținute de artiști renumiți, ProTicket invită publicul să se bucure de frumusețea sărbătorilor într-o atmosferă festivă și plină de emoție.

Scriam acum trei zile, imediat după terminarea premierei cu “Anna Karenina” de la Teatrul Mic, câteva observații “la cald”.  Reiau în deschiderea acestei cronici. Așadar, Anna - între nevoia de suferință și zbaterea pentru libertate. Anna - între inocență și auto-incriminare. Anna - între iubire și pasiune distrugătoare. Anna sau vindecarea prin suferință. Anna - omul strivit între degetele societății mai pătate decât ea. Anna - femeia în căutare de libertate. Anna - femeia care izbăvește toate femeile prin propriul sacrificiu. Anna = Ana Bianca Popescu. Sunt atât de multe paliere ale spectacolului de la Teatrul Mic. Nu ai cum să le cuprinzi în câteva pagini. Nu ai cum să vorbești despre toate după o singură vizionare a acestui roman scenic atât de dezvoltat, atât de complex. Totuși, trebuie să o fac. Simt nevoia să aștern câteva cuvinte despre ceea ce se anunță a rămâne în analele istoriei teatrului românesc drept o capodoperă despre care se va vorbi, despre care se va studia.

În ultimul timp, de fiecare dată când ies dintr-o sală de spectacole, ajung să mă întreb ce mai înseamnă meseria de critic de teatru, cât de relevanță mai e în ziua de azi. Și, mai ales, ajung să-mi spun că noi, teatrologii, am cam uitat că spectacolele sunt făcute pentru (și aici voi folosi un clișeu din ăla care multora nu le place) Măria sa, Publicul. Dar tocmai această expresie atât de uzitată încât și-a pierdut înțelesul ar trebui, cred, să ne aducă aminte că regizorii nu creează spectacole pentru specialiști. Că actorii își dezgolesc sufletul pe scenă nu pentru critici și istorici de teatru, ci pentru omul care vine la teatru ca să găsească o alinare sau un răspuns sau, pur și simplu, entertainment. Da, divertisment - teatrul are și această dimensiune. Și am mai ajuns și la concluzia că nu e bine nici să te iei prea în serios încât să devii rigid, să gândești și să analizezi totul numai după niște șabloane pe care le înveți în școală. Ne-am pierdut, așadar, bucuria descoperirii unui spectacol, ne-am pierdut autenticitatea, sinceritatea și prospețimea de a vedea teatru. Și uneori tindem să ne ancorăm singuri în mâlul unui unor teorii fade, searbede, din care poate rezulta doar o constantă enervare a noastră înșine de fiecare dată când vedem ceva care nu intră în canonul propriu. Da, cred că un adevărat critic de teatru contemporan trebuie să țină cont și de trendurile sociale, și de publicul în continuă schimbare, complet eterogen, trebuie să nu facă rabat de la calitate, dar totuși trebuie să abordeze o gândire și o privire analitică de tipul “out-of-the-box”, altfel riscă să devină anost, ba chiar să disprețuiască părerile oneste ale spectatorilor care pășesc în sala de teatru ca să primească de acolo bucurie, energie, frumusețe și accesul către o lume care să-i desprindă de realitățile crude ale existenței.

Miercuri, 20 noiembrie, începând cu ora 19:00, la Cafeneaua Veche din București, compania de teatru SoArt aduce în fața publicului o reprezentație specială: spectacolul de teatru „O cină cu bucluc”, o adaptare a celebrei comedii „Chinezii” de Michael Frayn.

La început de septembrie, Teatrul Național ”I.L. Caragiale” a deschis, la sediu, o nouă stagiune teatrală după ce, precedenta stagiune – 2023-2024 - care a marcat și aniversarea a 50 de ani de când instituția își desfășoară activitatea în actuala clădire, s-a dovedit a fi una remarcabilă: în cele 10 luni de activitate (septembrie 2023-iunie 2024) au văzut lumina rampei pe scenele TNB 10 premiere, confirmând faptul că prima scenă a țării se află într-unul din cele mai efervescente momente ale sale. În toată această perioadă, gradul de ocupare a sălilor a depășit procentul de 80%, majoritatea spectacolelor din repertoriu fiind sold-out încă din primele momente ale punerii în vânzare a biletelor.

Take, Ianke și Cadîr – 25 noiembrie, ora 19:00, Drobeta-Turnu Severin, Palatul Culturii Teodor Costescu; 26 noiembrie, ora 19:00, Craiova, Teatrul National Marin Sorescu

Textul este o comedie savuroasă în trei acte, scris în 1932 şi pus în scenă în acelaşi an la Teatrul Maria Ventura, unde a fost montat pentru prima dată la Bulandra în 1957 de regizorul N. Al. Toscani. La peste şase decenii de la montarea lui Toscani, Horaţiu Mălăele readuce pe scena Teatrului Bulandra cele trei tipologii umane, întrupându-l pe evreul Ianke şi distribuindu-i în rolurile turcului Cadâr şi românului Take pe Răzvan Vasilescu şi pe Mihai Constantin.